Impresie. Albastru inefabil…

un alt univers –
lumini fara de umbre,
vis fara de somn…

cerul pictandu-si
pletele in argintiri;
de stele si vis…

leganandu-se
in sufletul templului –
floare de lotus

raze de soare
scuturandu-si anii in
frunze de toamna…

din val de verde, si
din spuma norilor iesi
ca o poveste…

sub flori de soare,
zambet de cer albstru –
recunostinta…

visatorului,
peronul amurgului
ii poarta dorul…

o acuarela
de pictor indragostit;
suflet inverzind…

timpul probabil:
ninsoare cu licurici,
om de optimism.

cand ninge cu licurici, si construiesti oameni si cazemante de optimism printre idei si-n suflet…

mai fermecator,
soarele trezind in vis
sufletul nipon…

probabil, daca m-as trezi sub puterea sa, as trai si eu din vis in vis, din vis de noapte, in vis de zi…

adapost pentru
o efemeritate,
sau, poate, tablou?

verde-crud, verde-profund, verde-sters si verde-intens – varstele trecerii timpului…

privind sus, cerul –
in juru-mi coplesire,
devenind altar…

sunetul ploii,
intuneric intrupand
in stralucire…

meditatie
asupra incantarii
existentiale…

in luminã de
licurici si papadii –
sopteste-ti visul…

infloritoare,
gandurile-mi zboara ca
sarut pe frunte…

o puritate
a sentimentelor ce
curge-n albastru…

felinar pazind
pasii prin istorie –
ce desfatare!

infinitatea
marii ma contopeste
cu existenta…

muntii din zare –
drum serpuit prin soare;
sens si culoare.

ciresi infloriti,
cirese inflorite
in umbrelute…

ma trezesc zambind –
armonii perpetue
de scris haiku…

m-as trezi de dimi, as sedea pe treptele verandei amestecand matcha in bolul de matcha, in timp ce privirea mi s-a destepta usor, sufleul mi-a exploda a continuum de fericire, iar versurile ar pluti catre locul meu preferat de scris haiku, asteptandu-ma…

o scanteiere –
umbrele pasilor se
zboara-n felinar…

poate ca fiecare pas trecand isi zboara sufletul in felinare, spre a lumina si altora drumul…

precum o frunza
adiind tomnatic, prin
frunzele toamnei…

trecut inchizand
prezentul in lumina
unui felinar…