Posted in sémèmes

Ego – Ad Litteram

Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Cu gandul ca m-am nascut la sapte luni, cantarind 800 de grame, ca am trecut prin cosul de bebelusi morti, ca mama a aflat accidental ca traiesc – la externarea din maternitate, as putea spune versurile imi sunt adresate…

getgamegroup.com


Posted in sémèmes

Nemiscare


…incat am devenit parte din cearsafuri, perne si plapuma…

mi-a amortit corpul, ma doare noada, mi-a anchilozat gatul, insa orice miscare ma intarzie cu o fraza, un rand, o pagina…
Posted in sémèmes

Epifanii – bolnavicioase

Observ ca atunci cand sunt bolanda, elimin ganduri in loc sa elimin gripa si mucozitati… am ajuns sa-mi suflu nasul in idei, si sa tusesc postari pe blog…

I. Singuratatea nu este atunci cand ti-ai gasit pozitia perfecta de somn si nu are cine sa-ti traga cracul pantalonilor de pijama ridicati inconfortabil, ci atunci cand nu are cine sa te dea cu VapoRub…

II. Alternativa la tortura prin picatura chinezeasca este sa incerci sa adormi cu sosete in picioare si talpile arzande…

III. Cazanele de pe Titanic au murit, si s-au reincarnat in zgomotul respiratiei mele pe timp de gripa…
Posted in sémèmes

Legaturi – bolnavicioase…

De cateva zile bolesc… si desi camera mea este nuante de albastru si turquoise, si dream catcher si caleidoscop, respir in alb-negru si gri… ca si cum nori de furtuna si ninsoare plutesc agatati de tavan, urmandu-mi gandurile, privirea si plamanii oriunde…
Si stii ca this shit is getting serious, si raceala este gripa, cand nici macar usturoiul nu mai functioneaza, iar in tine se insinueaza languros impresia ca transpiratia iti miroase a usturoi si medicamente. Daca m-as alatura MISA, as deveni fara indoiala capetenia incontestabila a gruparii, date fiind efectele terapeutice usturoio-medicamentoase a… asa… — rad infundat… ma gandesc ca rad infundat si camp semantic ”infundat – nas- MISA”, si incercarea de ras sanatos devine tuse. 
Flegmatica. Hihi.. in sfarsit, sunt si io flegmatica; 
tipuri de temperament… tipuri de temperatura: daca as combusti – combustiona spontan – mi-ar arde doar corpul sau si asternuturile si patul?… 
”a nu da o flegma pe ceva/ cineva” – gandire de om sanatos! eu le-as da pe toate! veniti de luati-mi flegmele! m-as face caz social, mobilizand omenirea sa-mi curete caile si aleile nazale.
Imi zambesc… nu mai rad; pana si gandul de ras declanseaza tuse si stranut… si oh! stranut cu atata patos si dedicare, incat ma astept sa imi vad plamanii in batista… eviscerare prin stranut. In your face, Egiptule Antic!

Mitologii… cand ciocanelul din ureche se transforma in ciocanul lui Thor si iti loveste tamplele si ceafa…

Delirium tremens… as bea o bere rece…ma ridic infrigurata din pat, si in tremurul bolii si al nerabdarii, ajung in bucatarie… deschid frigiderul al carui gheata mi se inclesteaza in jurul gatului; insa nu mai vad nimic altceva: usturoi! o gura zdravana de usturoi…

Posted in sémèmes

Intr-un… 25 august

Ganduri si idei de demult, asternute in virtual – nu doar pastrate sau pierdute in imaginatie; un soi de recapitulare a Mine, de pe cand purtam curcubeu in ganduri si mai mult albastru… in ultima vreme albastrul paleste, iar curcubeul se gri-este…

*****

Incandescence – 25 august 2012 

Traiesc o asemenea temperatura, incat ma astept ca in orice moment totul in jurul meu sa inceapa sa se topeasca; un ghetar urias, in diverse forme si diferite culori: incepanad cu laptopul meu, care nu rezista functionand mai mult de o ora, si terminand cu peretii camerei, care parca au inceput sa respire viu, cald. White heat. Ma gandesc la Dali, Poe si Camus in timp ce adun bucati din mine intr-o galeata… 

Posted in sémèmes

Doruri

“Cine îşi jură sieşi cu patimă înfocată, o să aibă parte de ce îşi doreşte. Poate că şi eu o să am parte de tine într-o altă viaţă.” (dictionarul khazar – milorad pavic)

Mi-e dor de Magia Pavic, de cum frazele se desfasoara precum sentinte, axiome, legi universal-valabile, dincolo de explicatii sau demonstratii…
Mi-e dor de o lume in care sa ma traiesc, in care sa imi simt sufletul ca si cum s-ar cufunda confortabil intr-un balansoar, in fata semineului…
Mi-e dor de o scriere cu care sa imi petrec Timpul, iar Timpul sa ma petreaca pe mine, uitandu-ma de sfarsit…
Posted in sémèmes

Schimbarea devenita Banal

Poate nu este luna iulie vinovata, jumatate din an trecut, ghemul de teama si timp pierdut adunate in stomac de la ultima scriere… poate este prima zi de luna – prima zi a ceva care trebuie incarcat cu semnificatia unui inceput mereu amanat, cu planuri, sperante, determinare… cu idealul plasat deasupra confortului si obisnuintei…
Nu vreau ca Iulie sa ma surprinda, eu plutind in asteptare si pasivitate; imi doresc ca Iulie sa fie surprins de mine – 31 de zile pe care sa le panicheze trecerea timpului si ne-viata mai mult decat pe mine… 
Zile cu schimarea dupa care tanjesc de deja prea multa vreme – schimbare care ar trebui sa se insinueze in viata mea, precum banalul…
Posted in sémèmes

Nuante

Momentul exact cand am descoperit pinterest.com se pierde in negura vremii. Stiu insa cu siguranta ca in ianuarie 2014 cream colaje cu imaginile salvate, prada fascinatiei culorilor si a incantarii din privire si gand. Si atunci, ca si acum, nuantele sunt o evadare – uneori din sine, alteori in sine…

Posted in lexèmes, sémèmes

nostalgia zborului

Cel care a creat forma nostalgiei zborului – atat de prezenta in fiecare dintre noi – vis, poezie, nazuinta, melancolie, scriitura, speranta…
“În timpul copilăriei – am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii – am zburat înspre ceruri! Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! 
Zborul – ce fericire!”

Posted in sémèmes

cuvinte batute de soarta/ cuvinte date prin masina

gizmag.com

Da, imi voi cumpara o masina de scris. Pentru ca gandurile mele vor capata forma pe hartie si voce cu sunetul fiecarei litere pe care o voi bate…

Visand la momentul propriei mele masini de scris, pastrez in privire exact imaginea de mai sus – idei inflorind in soarele, stelele, culorile si parfumul gandurilor mele.
Sa bat cuvintele la masina – amuzant! Cuvinte batute de soarta, cuvinte date prin masina…
Cuvinte ne-tastate, cuvinte batute, chinuite, schingiuite pana la imblanzire… pana cand, la comanda sensurilor si contextelor mele, supuse, vor mangaia sau musca… 
Posted in dreamlike, sémèmes

dreamlike I

Daca muzica ar emana si parfum, nu numai sunete, cam asa mi-as imagina instrumentele muzicale. Nu cunosc istoria acestei poze, stiu doar ca imi aduce visare… iar daca aranjamentul ar fi al meu, l-as contempla fascinant, cel mai probabil ascultand Paganini…

sursa: pinterest.com
Posted in sémèmes

Ganduri de demult si de 2016

Pentru ca gandurile si ideile atrag si se atrag… concepte si notiuni, sensuri si intelesuri care creaza universuri… in unele ramai prizonier, catre altele tanjesti, pe unele le visezi ori le distrugi; insa acel Univers pe care il creezi pentru a-l locui, cel creat “dupa chipul si asemanarea” imaginarului si sufletului tau, expus sau refugiu, acel Univers care iti este responsabilitate stiuta sau nu, acel Univers trebuie sa fie Magic. 
Un an la inceputul caruia nu mi-am facut “resolution list” – mi l-as dori spontan, cu vise-realitate implinite seren sau prin razboi, ci nu din obligatie. Poate singura concesie ar fi:
Timp pentru gandirea intru Magic – cu toate idiosincraziile sale. Sau ale noastre…
Posted in lexèmes, sémèmes

De ziua ta, mamico…

Dupa ”Am pierdut o batistuta’, consideratiunile asupra cantecelelor copilariei (ma) lovesc din nou. De aceasta data melodia copilariei, de fiecare 8 Martie – cu ”sudden clarity clarence”-ul ca versurile au caracter intrucatva axiologic: inima (cu toate etc.-urile sale) primeaza asupra materialului temporar, iar persoanei suprem-iubita daruiesti reflexiv – ”te”, adica…
Si totusi… multe femei prefera sa primeasca o floare decat suflet; si totusi… multi barbati prefera sa ofere o floare decat suflet …

”De ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar pana la urma moare
Si cui e de folos?”

Posted in sémèmes

Amurg de lumina

Cand somnul Soarelui creaza povesti – povestea cerului aparent devenit pamant – cotropit de lava luminii si a norilor; cand privesti in afara si traiesti eruptia Vezuviului sau a Etnei, iar calatoria trairii este atat de reala, incat te zbati impulsului de a te adaposti de apropierea infernului, ramanand totodata prizonier al fascinatiei imaginarului. 
Cand trezirea este o clipire repetata – momente consecutive de distantare intru Real – si indepartarea a gandurilor – devenite broboane de imagini adunate pe frunte.
Posted in retorice, sémèmes

Retorice XI

Tocmai am avut brusca revelatie cum ca expresia ‘soare cu dinti’ nu se refera la un zambet rece, ci la faptul ca Soarele isi arata dintii/ coltii – surasu-i si razele fiind mai degraba muscatoare, decat sclipitoare…
Posted in retorice, sémèmes

Retorice X

O postare mai veche mi-a inspirat cateva consideratiuni asupra expresiei ‘pe de rost‘ – un text izvorat din rostire, din zicere si memorie, spre deosebire de cel scris, recitit de privire; una dintre putinele expresii riguroase ale limbii romane, care in privinta acestei locutiuni se deosebeste de poeticul ‘by heart’/ ‘par coeur’ – caz in care textul se idenfica cu inima, astfel incat rostirea sa este dictata de suflet mai degraba, decat de memorie. 
Gandindu-ma la semnificatia lui ‘rost’ din ‘a avea un rost’ insa, atunci pare ca textul salasluieste in propriul sens si structura logica, facilitand procesul memorarii – ceea ce ar transforma expresia si intr-o apreciere a stilului scriitoricesc al autorului, sau constructia per se a cuvantului, pe langa indicarea practica a manierei de recitare; rostirea devine astfel generata de sens – elemente dealtfel mnemotehnice.
Posted in lexèmes, sémèmes

Italo Calvino si sevrajul bibliofil

“In the shop window you have promptly identified the cover with the title you were looking for. Following this visual trail, you have forced your way through the shop past the thick barricade of Books You Haven’t Read, which were frowning at you from the tables and shelves, trying to cow you. But you know you must never allow yourself to be awed, that among them there extend for acres and acres the Books You Needn’t Read, the Books Made For Purposes Other Than Reading, Books Read Even Before You Open Them Since They Belong To The Category Of Books Read Before Being Written. And thus you pass the outer girdle of ramparts, but then you are attacked by the infantry of the Books That If You Had More Than One Life You Would Certainly Also Read But Unfortunately Your Days Are Numbered. With a rapid maneuver you bypass them and move into the phalanxes of the Books You Mean To Read But There Are Others You Must Read First, the Books Too Expensive Now And You’ll Wait Till They’re Remaindered, the Books ditto When They Come Out In Paperback, Books You Can Borrow From Somebody, Books That Everybody’s Read So It’s As If You Had Read Them, Too. Eluding these assaults, you come up beneath the towers of the fortress, where other troops are holding out:
the Books You’ve Been Planning To Read For Ages,
the Books You’ve Been Hunting For Years Without Success,
the Books Dealing With Something You’re Working On At The Moment,
the Books You Want To Own So They’ll Be Handy Just In Case,
the Books You Could Put Aside Maybe To Read This Summer,
the Books You Need To Go With Other Books On Your Shelves,
the Books That Fill You With Sudden, Inexplicable Curiosity, Not Easily Justified,
Now you have been able to reduce the countless embattled troops to an array that is, to be sure, very large but still calculable in a finite number; but this relative relief is then undermined by the ambush of the Books Read Long Ago Which It’s Now Time To Reread and the Books You’ve Always Pretended To Have Read And Now It’s Time To Sit Down And Really Read Them.” 
(Italo Calvino – If on a Winter’s Night a Traveler)
*****
Aniversare Italo Calvino – omul care s-a insinuiat in sfantul pentagon (Boris – Milorad Pavic – Thomas Mann – Wittgenstein/ Borges – Marguerite Duras) si l-a transformat in hexa-.
 Si nici macar nu i-am aprofundat scriitura; stiu doar bucati de scrieri, citate, idei, structuri de roman. Insa de fiecare data cand ne intalnim, ii zambesc ca unei bucati din sufletul meu, iar el imi zambeste ca si cand ar fi ar fi traversat timpul ca sa il cunoasca.
Exact ca acum, cand imi citesc nebunia cartilor in cuvintele lui. De cate ori m-ai observat la targuri de carte, in biblioteci si librarii, Italo Calvino? Si de cate ori nu te-am vazut? De cate ori ti-am zambit? De cate ori mi-ai soptit in suflet sensuri neauzite? De cate ori mi-ai mangaiat gandurile? Si de cate ori ai fost Tu, cand credeam ca sunt Eu?
Posted in Borges, lexèmes, sémèmes

"A poet never rests; he’s always working, even when he dreams"

 De ziua Cartilor si a lui Shakespeare, un interviu cu Borges, si fascinatia mea fara sfarsit pentru imaginile vii ale celor care au fost. Un interviu ca o formula magica – despre scris si scriitura, poet si poezie, si cuvinte si destin, in care fiecare sens este atat de atent asezat in fraza, incat privesc repetat 1:39 minute de perfectiune semantico-lingvistica.

In addition to the beauty of his books, he left me this advice.
The task of art is to continuously transform what is happening to us, to transform all these things into symbols, into music, into something which can last in man’s memory. That is our duty. If we don’t fulfill it, we feel unhappy.
A writer or any artist has the sometimes joyful duty to transform all that into symbols. These symbols could be colors, forms or sounds. For a poet, the symbols are sounds and also words, fables, stories, poetry.
The work of a poet never ends. It has nothing to do with working hours. You are continuously receiving things from the external world. These must be transformed, and eventually will be transformed. This revelation can appear anytime.
A poet never rests. He’s always working, even when he dreams. Besides, the life of a poet is a lonely one. You think you are alone, and as the years go by, if the stars are by your side, you may discover that you are at the center of a vast circle of invisible friends whom you will never get to know but who love you. And that is an immense award.