Category: sémèmes

Versuri de imputernicire – si, ca orice poem, adaugand straturi de forta, magie si boem fiintei…

Pe unde ma uit uitandu-ma, cu fascinatie si incantare, dorindu-ma intr-un univers in care pasii se transforma in albstru electric, si urmele trecerii prin lume se coloreaza oniric…

Ma delectez constant cu semi-sinestezii in sunete si culori, flururandu-mi simturile suav, prin canalul YT – ArtArena. 💙

O reprezentare vizuala a ideii de Carte – portalul meu catre galaxii si universuri – al cuvantului scris si al sensului descifrat…

Astazi este zi fara de muncutz, si plutesc intr-o stare de somnolenta profunda… ma percep ca pe un Casper dragalas, trebaluind minim, robotizat, cu creierul sforaind, si cu pleoapele agonizand sa tina ochiii deschisi… gandul la pat si asternuturi imi explodeaza fiecare fibra a fiintei, si in curand voi capitula lasciv, in prizonieratul eliberator al somnului…

Un citat de priceput prin prisma privirii de copil si nu numai…

O imagine de amintit periodic: nu numai din perspectiva gandului creator, al deciziei de a consteintiza obiectivul temporar sau existential si al vizualizarii indeplinirii acestuia, insa si al fortei colosale generate de armonizarea ideilor cu emotia…

Unde mi-as petrece eu ziulica, intr-o dulce leganare copilaroasa, onirica si existentiala… un fundal tern, pe care sa-l pictez cu imaginatia, si cantecul naturii, pe care sa il transform in simfonie, cu sufletul…

Cand soarele se trezea, adormeam pentru noaptea abia sfarsita, citind nesatios astfel incat sa imi mai ramana sub o suta de pagini pentru astazi… am invins lupa cu somnul si delectarea cufundarii in asternuturi inspre amiza, mult dupa ora melodiilor de trezire.

Si totusi, privindu-ma in oglinda obiceiurilor de dimineata, m-am auzit reprosandu-mi: “Esti in urma cu o ora si jumatate de citit.” Si mi-am amintit ca am uitat, din nou, sa invat sa imi permit relaxare, libertate, linistire… pentru ca uneori somnul imi este liberate, imaginatie, viata…

“The deeper the blue becomes, the more strongly it calls man towards the infinite, awakening in him a desire for the pure and, finally, for the supernatural … The brighter it becomes, the more it loses its sound, until it turns into silent stillness and becomes white.” – Wassily Kandinsky

Cand porti ochelari de vedere a semnelor universului, tranzistorul emotiilor si gandurilor se muta pe frecventa iubirii…

✨✨✨✨✨✨✨

Deconstruieste-ti existenta in cauze si efecte si practica Gratitude la nivel macro- si micro-. Un exercitiu de idei si suflet, un privilegiu…

“a realiza” este atat de asemanator ca forma cu “real/realitate”, si probabil la origine un derivat, deoarece atunci cand realizezi ceva – infaptuiesti o actiune in mod practic, ceea ce o situeaza in existenta, transformand actiunea respectiva in Real…

Intr-un Univers in gri, fi-i tu Albastrul!…

Daca ar exista un minister al sensurilor, si m-as ocupa de sectiunea de P.R. si marketing, as incepe prin a promova acest cuvant…

felinar argintat stralucind in noapte – zeii au uitat lumina aprinsa in cer…

* Daca am trai fiecare inceput de luna ca pe un 1 Ianuarie, poate am trai un continuum de inspiratie, motivatie si entuziasm.

* Daca am trai fiecare inceput de saptamana ca pe un 1 Ianuarie, poate am trai un continuum de inspiratie, motivatie si optimism.

* Daca am trai fiecare inceput de zi ca pe un 1 Ianuarie, poate am trai un continuum de inspiratie, motivatie si gratitudine.

* Daca am trai fiecare inceput de ora ca pe un 1 Ianuarie, poate am trai un continuum de inspiratie, motivatie si fericire.

* Daca am trai fiecare inceput de minut ca pe un 1 Ianuarie, poate am trai un continuum de inspiratie, motivatie si mindfulness.

* Daca am trai fiecare secunda ca pe un 1 Ianuarie, poate am Trai…

Dimineata de duminica, fereastra deschisa catre un univers in nemiscare – o liniste ireala, apasatoare, adancita in desfatarea unui somn de moarte, ca si cum trecerea Timpului s-ar fi suspendat, si am ramas doar eu sa exist, intr-un spatiu unidimensional…

Cred ca exista intrari ce conduc catre straturile profunde ale sufletului fiecaruia dintre noi – iar scriitorii, scrierile, stilul, imaginarul, tropii, cartile au usile lor specifice spre un Univers care se muleaza si vibreaza pe aceeasi frecventa cu universul interior al fiecarui individ…

Asa imi inchipui usa catre imaginarul lui Paulo Coelho – pe care il recitesc dupa mai mult de zece ani; pentru ca un ceva din sufletul meu, tanjea dupa un ceva din sufletul lui…

Ce univers frumos este limba japoneza – ca si cum, printr-un instrument magic, ar fora pana in adancul emotiilor si al ratiunii, deopotriva. Iar eu, dupa zeci de minute de plutire printre sensuri, si de vizualizare a intelesului, simt un fel de coplesire a fericirii… ca si cum, in loc de calatorii astrale, m-am intors dintr-una semantica…

Frunzarind pinterest-ul, mi-am amintit ca dintotdeauna mi-am dorit o casuta in copac, sau o locuita lacustra… vocea sufletului ne vorbeste mereu; pesemne, urletele exteriorului si tipatul ratiunii o transforma in soapta…

Cand astfel de idei iti plutesc prin prejurul fiintei, intreg Universul pare ca iti zambeste…

Astazi mi s-a varsat cafeaua; urmele neglijentei mele au ramas impregnate de-a lungul canii, ca un rau secat de licoare solara. M-am intristat – cana mea devenise imperfecta. Cumva, urmele utilizarii din interior se integrau in sensul obisnuintei, insa exteriorizarea acestora m-a nelinistit. Pana cand, acestea au devenit parte din existenta canii insesi – un semn al prezentei, al unui sine inca util, al accidentelor revelatoare, al semnelor de Viata pe care trebuie sa reinvatam sa le citim…