Posted in amelie nothomb, carti, h. murakami

Achizitii – carti

La captul lumii in tara aspra a minunilor — Haruki Murakami
Sabotaj din iubire — Amelie Nothomb
Mercur — Amelie Nothomb

Am primit ultimele carti comandate de la Polirom. In sfarsit, am colectia completa Amelie Nothomb, si pt ca nu ningea, – si mi-am dorit sa o citesc in pat, sub plapuma, cu ninsoare la geam, hotarasem sa pastrez cartea lui Murakami pentru Paris. Acum, intr-un fel sau altul, ninge si cred ca voi trai cateva zile grozave.

Posted in carti, h. murakami, sémèmes

Kafka pe malul marii — H.M. — II

Acum cateva ore aveam convingerea ca fluturele nu mi se va mai arata fizic, ci sub foma finalului de roman; nu stiam insa, ca peste putine pagini voi gasi aceste randuri:

Respiratia imi rasuna neobisnuit de tare in urechi, ca un curent de aer care suera intr-un colt de lume. Un fluture negru, mare cat palma, imi trece prin fata ochilor. Are forma petei de sange de pe tricoul meu alb.

Am zambit si mi-am oprit lectura, dupa cum promisesem; fluturele meu a luat o forma neasteptata… Semne…

Posted in carti, h. murakami, sémèmes

Kafka pe malul marii — H.M. — I

Astazi ma astepta un fluture in scara; de-obicei nu il sperie miscarea – nu miscarea mea ; stau imobili, pe bucata de sptiu pe care si-o aleg – sau nu, si uneori doar lumina zilei ii mai alunga. Prezenta mea nu a produs umbre, nici lumina, si totusi s-a miscat, incepandu-si zborul haotic care ma sperie.
Am asteptat putin in afara scarii, privind cerul; mi-am facut curaj si am intrat. Mai hotaresc din cand in cand sa lupt cu teama;  atingerea fluturilor albi, de zi, este usoara si catifelata. Mi-au atins in zbor tandru piciorul, intr-o zi de vara, cand totul era prea frumos ca sa fug; acea atingere mi-a ramas in memorie.

Hotarasem sa dorm, dar cartea ma atrage. Citesc deci. Citesc, si nu mai stiu cine sunt : Kafka Tamura – tanarul de cincisprezece ani, fugit de acasa, blestemat oedipian de tatal sau, sau batranul Nakata – a carui abilitatea de a scrie si a citi a ramas blocata de mult intr-o alta lume, intr-un lesin de saptamani, si a carui menire pare a fi sa aranjeze Timpul, ori Hoshino – un fel de ucenic intamplator al batranului, care pare sa-si gasesca sensul, sau Colonelul Sanders – “nici zeu, nici Budhha, nici om ; un concept“. Sunt capitolele impare, redate la pers I sg – povestea lui Kafka, sau cele pare, la pers III – povestea lui Nakata? Schimbul de la un personaj la altul, de la o forma de metafora la alta, ameteste – identitatea, dar nu si atentia. Un artificiu vechi, dar persistent.

Citesc, si vreau sa inteleg. Vreau sa stiu cum pers I va intalni pers III, cum blestemul se indeplineste prin mintea si trupul altcuiva, sau poate prin acelasi personaj peste spatiu si timp, cum unele lucruri sunt menite sa fie, sub forma intamplarii. Imi notez “Kafka pe malul marii“ si analizez cuvinte, sintagme si simboluri.

Ascult Arhiducele. Ma amuz. Uneori batranul Nakura, care vorbeste despre sine la pers III, si care “nu este prea destept“, imi aminteste de Winnie the Pooh. Urmeaza apoi capitolul impar si simt ca privirea mi se schimba si zambetul dispare. Gasesc conexiuni, detalii, referinte. Eruditia trimiterilor imi apare atat de subtil si de natural inserata in curgerea povestirii, incat aplaud si admir stilul.

Mi-am propus sa citesc pana cand un fluture va intra in camera, indepartandu-ma. Mi-au mai ramas 137 de pagini, stau incomod, si simt ca se apropie sfarsitul. Citesc, citesc, citesc si ma simt ca intr-un carusel. Realitatea se estompeaza, si, desi vreau sa ma pierd, ma tin tot mai stras de singurul lucru pe care il stiu real. Cartea. Privesc ceasul si mi se pare ca Timpul s-a oprit de ceva vreme (???) pentru mine. Am trait atatea pagini, incat este imposibil sa fi trecut atat de putin. Un gand nebunesc ma indeamna sa verific ziua. Cate zile au trecut de fapt, de cand sunt aici, in noapte, asteptand un fluture sau sfarsitul cartii?

“Totul pe lume e metafora.” Uneori sfarsitul unei carti lasa haos precum un fluture de noapte, sau tandrete ca atingerea unui fluture de zi. Inteleg ca fluturele pe care il asteptam eu nu va veni niciodata…

“…lucrurile nu se intampla pana nu s-au intamplat deja; iar uneori nu sunt ce par a fi.“

Posted in carti, h. murakami

Cartea anului

Pentru ca ieri am terminat cea mai plictisitoare carte a anului, gandurile s-au intors in timp, catre ‘Cartea anului’ pt ultimii cinci ani:

2006 — insuportabila usuratate a fiintei — milan kundera
2007 — spuma zilelor — boris vian
2008 — plansul lui nietzsche — irvin d. yalom
2009 — in noapte — haruki murakami
2010 — solutia schopenhauer — irvin d. yalom

Imi amintesc ca am inceput Insuportabila usuratate in ziua mortii lui Paul Hunter – a fost ca un refugiu; am mai citit apoi Lentoarea, Identitate si Gluma, dar nu am mai regasit entuziasmul primei carti, dimpotriva; Testamente tradate a fost intr-adevar altfel, dar mi-a parut mai degraba o carte despre teorie literara/artei, decat un roman.

Apoi Spuma zilelor, singura carte de care m-am indragostit, si am ramas indragostita pana azi, si asa va fi, pana in ziua cand nu-mi voi mai simti inima batand nebuneste si fluturasi in stomac doar gandindu-ma la ea.

Imi amintesc de Plansul lui Nietzsche – prima carte pe care mi-am dorit s-o am dupa doar doua pagini cititite in format electronic.

In noapte – o carte atat de fragila, de tandra si de subtila, ca un haiku.

Si Solutia Schopenhauer, mai slaba ca Plansul lui Nietzsche, dar cea mai buna carte de beletristica citita in acest an inca neincheiat.

xxx

Posted in achizitii, carti, h. murakami

Gaudeamus – achizitii

A trecut si Gaudeamus 2010, o editie sub semnul chibzuintei, desi in ciuda listutzei, as mai fi cumparat si Faust (pe care il vreau totusi in traducerea lui Blaga), ceva de lingvistica – rodica zafiu sau gabriela pana-dindelegan, o marguerite duras sau un roland barthes de la ed cartier, umberto eco, un murakami (haruki), si cateva carti pe care in facultate si liceu le cautam disperat: bouvard si pecuchet, rosa del conte – eminescu sau despre absolut, racine, balzac – la maison du chat qui pelote.

Am cumparat totusi:
sylvia plath – clopotul de sticla
johnatan coe — casa somnului
daniel c. dennett – tipuri mentale
justus noll – wittgenstein & david pinsent

As mai fi vrut si Gunter Grass – „Anestezie locala”, dar chiar si cu presupusa reducere mi s-a parut prea mult, mai ales dupa nebunia de astazi. Cu „Tipuri mentale” am ezitat umpic, dar m-a convins gandul ca este o completare sau o alta perspectiva la „Cum gandeste creierul” – William H. Calvin. Cat despre cartea lui Paul Ricoeur, cred ca imbatranesc, imi pierd vederea, si nu gasesc si io „Despre traducere” – ca ultima solutie va trebui sa ma interesez de un abonament la bcu.

In continuare, despre „epistemologia nebuniei”.

Posted in achizitii, carti, h. murakami

Targuri de carte si noi achizitii

10-14 nov – kilipirim – sala dalles
18-22 nov – gaudeamus – romexpo

Cu gaudeamus-ul batand la usa, am comandat totusi trei carti de pe site-ul editurii trei – motivele scapa oricarei explicatii.
dr. andre moreau – psihoterapie.metode si tehnici
brenda schaeffer – dragoste sau dependenta ?
luisa duss – testul fabulelor

si, desi nu aveam listutz, am fost totusi la kilipirim ; a fost ciudat sa (cred) ca nu-mi doresc chiar nicio carte, insa, data fiind saracia de la kilipirim, mi-am amintit de cateva titluri pe care le cautam, si iata-ma si cu listutz pt gaudeamus! m-am linistit, nu sunt pe moarte.
sylvia plath – clopotul de sticla
paul ricoeur – despre traducere
+
daniel c. dennett – tipuri mentale

clar, kilipirim-ul este un fel de trailer al gaudeamusului, sau ca si cum te-ai duce la o intrunire a alcoolicilor anonimi si ai incepe sa savurezi un pahar de wiskey in fata lor.
am gasit totusi cateva titluri si autori carora nu le-am rezistat, si nici nu-mi propun sa le rezist : boris si « universul-limbaj », si witty si filosofia limbajului.
boris vian – amintirea (ed univers)
wittgenstein – insemnari postume (1914-1951) (ed humanitas)
a.c. grayling – wittgenstein (ed humanitas)
.