2021:
solitudinea
zborului vietii catre
amurgul zilei…
2022:
amurgul zilei –
apoi intuneric si
un nou rasarit.

2021:
solitudinea
zborului vietii catre
amurgul zilei…
2022:
amurgul zilei –
apoi intuneric si
un nou rasarit.

2021:
nori de ninsoare
asternandu-mi-se-n drum.
de-as putea pluti!
2022:
de-as putea pluti,
mi-as inveli visul cu
mantia-ti de stele…
daca as putea pluti, m-as intinde ca o eternitate, si atunci si stelele ar straluci pe mine, etern…
de asemenea, “mantia de stele” pentru ca dor de Milorad Pavić…

2021:
prizonierat
in temnita de lumina
a libertatii…
2022:
a libertatii
prevestire, citita
in fulgi de omat…

2021:
fior tomnatic,
scuturandu-si umbrele-n
culori nebune…
2022:
culori nebune,
din ce lume imi pictati
intunericul?…

2021:
in oglindire
exista universuri
in care te uiti…
2022:
in care te uiti:
in culoarea cerului
sau a iazului?…

2021:
imbratisarea
unei plutiri albastre –
kimono-ul tau…
2022:
kimono-ul tau –
vis de matase tesut
printre unduiri…

2021:
intelepciunea,
dezvaluindu-si chipul,
contempland idei…
2022:
contempland idei,
imaginea sacrului,
iluminare.

2021:
cercul zanelor,
susoteste farmece
de taram vrajit…
2022:
de taram vrajit
se ascunde privirea –
deja rapita…

2021:
viata-i masina;
tu te afli la volan –
transforma-ti sensul…
2022:
transforma-ti sensul –
linie continua
din cerc infinit…

2021:
ce ceata plutind
deasupra pamantului
si fiintarii!…
2022:
si fiintarii
spre lumina-i ascunsa
urca-i treptele…

2021:
ce-i infinitul?
prezenta si prezentul
acestui moment…
2022:
acestui moment
petale de lumina
se deschid, prinos…

2021:
ce cerne oare
mantia cosmosului –
stele sau fluturi?
2022:
stele sau fluturi,
capela cerului in
culori cu viata…

2021:
omat plamadind
vise in alb si negru,
ghidate divin.
2022:
ghidate divin,
le sunt raze sufletul
privitorului…

2021:
construiesc torii
la intrarea in suflet –
memento sacru.
2022:
memento sacru
al unui taram magic
printre cel lumesc…

2021:
piedici ce ascund
sperante ca o punte,
damburi de lumina.
2022:
damburi de lumina –
directii infinite
infatiseaza…

2021:
automobil
cu casuta de oameni.
dragalasenie!
2022:
dragalasenie –
forma universului
poate ca-i zambet…

2021:
lumina lunii –
ornamentul oniric
al realului
2022:
al realului
regn se confunda
cu starea de vis…
pentru ca de fiecare data imi spun ca asa o poza este doar inchipuire…

2021:
reinventeaza
ganduri de primavara
umbrele de flori.
2022:
umbrele de flori –
umbrele lor ascunzand
raze de soare…

2021:
telefon cu nimb –
de contactat divinul
si-n miez de iarna.
2022:
si-n miez de iarna
incalzeste sufletul
glasul celor dragi…

2021:
desteptatorul
e-n trecut; azi las cocori
sa ma trezeasca.
2022:
sa ma trezeasca,
lumina noii zile
devine cantec.

2021:
auzi nuferii
cum infloresc in culori
de primavara?
2022:
de primavara,
curcubeie coboara
din cer, in flori…

1. moshi moshi/ sweet bean paste/ the memory police/ record of a night too brief/ pelinul negru
2. miracles of namiya general store/ before the coffee gets cold/ the travelling cat chronicles/ lonely castle in the mirror/ revenge
3. inotand cu elefantul/ confessions/ penance/ the housekeeper and the professor/ kokoro
Clasamentul lunar mi-a redus lista la 27; am reusit, apoi, un 23 si un 17, si, in final 15; mai mult de atat, nu pot; asa cum nu le pot aranja in alta ordine; imi sunt egal de dragi, si le consider la fel de valoroase, din diverse ratiuni si sentimente.


un gand pe care il port in mine de acum cateva zile – adica doua; de alaltaieri:
daca mi-as scrie – daca nu zilnic, macar periodic – momentele de fericire/ bucurie/ incantare? m-ar obliga la o mini-retraire a zilelor si la o constientizare mai profunda a micro-/ macro- elementelor dragute ale existentei; de asemenea, as mai scrie pe blog si altceva decat haikul zilnic, de parca de peste un an de zile nu as mai avea si alte ganduri sau emotii sau trairi…
ce anume a generat gandul?!
mircea cartarescu – autorul lunii ianuarie – carti cu autograf + 20% reducere pe libris.ro
mi-am cumparat ‘melaoncolia’, ‘nostalgia’ si yoko ogawa – politia memoriei – ca sa o citesc si in traducere in romana, si, dupa plasarea comenzii m-am trezit ca plang. daca mi-am inceput anul atat de minunat, oare cum va continua?
apoi, pe insta, mi s-a infatisat ca sugestie aceasta poza, ca si cum as privi pe fereastra, si as trai, de fapt, in taram de vis sau poveste…
ieri mi-am scris lista lecturilor anului trecut, si, trecandu-mi privirea peste titluri, mi-au trecut si amintirile scriiturilor prin suflet:
”It is a most wonderful comfort to sit alone beneath a lamp, book spread before you, and commune with someone from the past whom you have never met.” – essays in idleness – kenko
de asemenea, am mancat compot de visine. si prajiturica magura cu lapte.
fericiri micute pe care nu as vrea sa le pierd nicicand…

2021:
un mar cu mere
in dimineata ninsa.
ce trainicie!
2022:
ce trainicie –
acoperita de nea,
si totusi Viata!

Fara indoiala recordul timpurilor recente; mi-am inceput anul cu gandul de o luna de literatura japoneza, apoi cate o luna dedicata literaturii altor taramuri, cu speranta – la care inca nu am renuntat – de a reciti Contele de Monte Cristo; am sfarsit prin a dedica intregul an literaturii nipone, iar ceea ce nu este specific, a fost citit in paralel.
Am hotarat sa imi extind decizia – nu numai pentru ca mai am carti necitite, dar si pentru ca as vrea sa mai trec o data printre autori si sa incerc aceleasi carti, si altele, in traduceri in alte limbi; am constatat, de exemplu, ca as gasi in italiana si franceza o multime de carti, netraduse inca in engleza sau romana.
De asemenea, mi-am setat challengul pentru 39 de carti anul acesta, incercand sa prioritizez testul JLPT N5 – japanese language proficiency test; vom vedea daca ma tine. Ma indoiesc.
Cartea preferata? imi este putin imposibil. Ma gandesc sa incerc un top pe luni, si, astfel restranse, un soi de top general.
Stiu insa, ca Yoko Ogawa si Banana Yoshimoto au devenit scriitoarele mele preferate – alaturi de – pentru totdeauna – Marguerite Duras; Hiromi Kawakami are o paleta stilistica precum un curcubeu, iar ”in record of a night too brief” m-am simtit atat de aproape de Boris (Vian) cum n-am mai fost de ani.
Kawabata, Mishima si Soseki au o adiere care simti ca vine de demult, acea tristete indescriptibila care sfasaie sufletul. Cred ca singurele scrieri care mi-au adus aceeasi intensitate a sentimentelor au fost sweet bean paste/ travelling cat chronicles/ the housekeeper and the professor.
Keigo Higashino este mereu o delectare detectivistica, insa, ”miracles of the namiya general store” a fost un roman atat de atipic lui, si atat de magic si iscusit construit, incat simt ca, desi ”cu ochiii larg deschisi”, l-am citit cu sufletul, si am convingerea ca si-a scris cartea sub atingerea starii de gratie.
Am trait un an absolut minunat, iar recunostinta pentru incantarile literare prin care am trecut este de o intensitate coplesitoare. Multumesc lor, scriitorilor, lor, traducatorilor, si existentei cuvintelor, sensurilor si imaginarului care imi aduc atat de multa fericire si viata… Uneori, binecuvantarea este in forma de carti…

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!
Simt, gândesc deci exist
Educación, reflexiones y cultura general.
みんなの思い出の音楽
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...