Posted in sémèmes

ianuarie – 23

2021:
nori de ninsoare
asternandu-mi-se-n drum.
de-as putea pluti!

2022:
de-as putea pluti,
mi-as inveli visul cu
mantia-ti de stele…

daca as putea pluti, m-as intinde ca o eternitate, si atunci si stelele ar straluci pe mine, etern…
de asemenea, “mantia de stele” pentru ca dor de Milorad Pavić…

Posted in sémèmes

ianuarie – 8

2021:
lumina lunii –
ornamentul oniric
al realului

2022:
al realului
regn se confunda
cu starea de vis…

pentru ca de fiecare data imi spun ca asa o poza este doar inchipuire…

Posted in sémèmes

2021 – reading list – III –

1. moshi moshi/ sweet bean paste/ the memory police/ record of a night too brief/ pelinul negru
2. miracles of namiya general store/ before the coffee gets cold/ the travelling cat chronicles/ lonely castle in the mirror/ revenge
3. inotand cu elefantul/ confessions/ penance/ the housekeeper and the professor/ kokoro

Clasamentul lunar mi-a redus lista la 27; am reusit, apoi, un 23 si un 17, si, in final 15; mai mult de atat, nu pot; asa cum nu le pot aranja in alta ordine; imi sunt egal de dragi, si le consider la fel de valoroase, din diverse ratiuni si sentimente.

Posted in sémèmes

gratitude – I –

un gand pe care il port in mine de acum cateva zile – adica doua; de alaltaieri:
daca mi-as scrie – daca nu zilnic, macar periodic – momentele de fericire/ bucurie/ incantare? m-ar obliga la o mini-retraire a zilelor si la o constientizare mai profunda a micro-/ macro- elementelor dragute ale existentei; de asemenea, as mai scrie pe blog si altceva decat haikul zilnic, de parca de peste un an de zile nu as mai avea si alte ganduri sau emotii sau trairi…

ce anume a generat gandul?!

mircea cartarescu – autorul lunii ianuarie – carti cu autograf + 20% reducere pe libris.ro
mi-am cumparat ‘melaoncolia’, ‘nostalgia’ si yoko ogawa – politia memoriei – ca sa o citesc si in traducere in romana, si, dupa plasarea comenzii m-am trezit ca plang. daca mi-am inceput anul atat de minunat, oare cum va continua?

apoi, pe insta, mi s-a infatisat ca sugestie aceasta poza, ca si cum as privi pe fereastra, si as trai, de fapt, in taram de vis sau poveste…

ieri mi-am scris lista lecturilor anului trecut, si, trecandu-mi privirea peste titluri, mi-au trecut si amintirile scriiturilor prin suflet:

”It is a most wonderful comfort to sit alone beneath a lamp, book spread before you, and commune with someone from the past whom you have never met.” – essays in idleness – kenko

de asemenea, am mancat compot de visine. si prajiturica magura cu lapte.

fericiri micute pe care nu as vrea sa le pierd nicicand…

Posted in sémèmes

2021 – reading list – II –

Fara indoiala recordul timpurilor recente; mi-am inceput anul cu gandul de o luna de literatura japoneza, apoi cate o luna dedicata literaturii altor taramuri, cu speranta – la care inca nu am renuntat – de a reciti Contele de Monte Cristo; am sfarsit prin a dedica intregul an literaturii nipone, iar ceea ce nu este specific, a fost citit in paralel.
Am hotarat sa imi extind decizia – nu numai pentru ca mai am carti necitite, dar si pentru ca as vrea sa mai trec o data printre autori si sa incerc aceleasi carti, si altele, in traduceri in alte limbi; am constatat, de exemplu, ca as gasi in italiana si franceza o multime de carti, netraduse inca in engleza sau romana.

De asemenea, mi-am setat challengul pentru 39 de carti anul acesta, incercand sa prioritizez testul JLPT N5 – japanese language proficiency test; vom vedea daca ma tine. Ma indoiesc.

Cartea preferata? imi este putin imposibil. Ma gandesc sa incerc un top pe luni, si, astfel restranse, un soi de top general.

Stiu insa, ca Yoko Ogawa si Banana Yoshimoto au devenit scriitoarele mele preferate – alaturi de – pentru totdeauna – Marguerite Duras; Hiromi Kawakami are o paleta stilistica precum un curcubeu, iar ”in record of a night too brief” m-am simtit atat de aproape de Boris (Vian) cum n-am mai fost de ani.
Kawabata, Mishima si Soseki au o adiere care simti ca vine de demult, acea tristete indescriptibila care sfasaie sufletul. Cred ca singurele scrieri care mi-au adus aceeasi intensitate a sentimentelor au fost sweet bean paste/ travelling cat chronicles/ the housekeeper and the professor.
Keigo Higashino este mereu o delectare detectivistica, insa, ”miracles of the namiya general store” a fost un roman atat de atipic lui, si atat de magic si iscusit construit, incat simt ca, desi ”cu ochiii larg deschisi”, l-am citit cu sufletul, si am convingerea ca si-a scris cartea sub atingerea starii de gratie.

Am trait un an absolut minunat, iar recunostinta pentru incantarile literare prin care am trecut este de o intensitate coplesitoare. Multumesc lor, scriitorilor, lor, traducatorilor, si existentei cuvintelor, sensurilor si imaginarului care imi aduc atat de multa fericire si viata… Uneori, binecuvantarea este in forma de carti…