un gand pe care il port in mine de acum cateva zile – adica doua; de alaltaieri:
daca mi-as scrie – daca nu zilnic, macar periodic – momentele de fericire/ bucurie/ incantare? m-ar obliga la o mini-retraire a zilelor si la o constientizare mai profunda a micro-/ macro- elementelor dragute ale existentei; de asemenea, as mai scrie pe blog si altceva decat haikul zilnic, de parca de peste un an de zile nu as mai avea si alte ganduri sau emotii sau trairi…
ce anume a generat gandul?!
mircea cartarescu – autorul lunii ianuarie – carti cu autograf + 20% reducere pe libris.ro
mi-am cumparat ‘melaoncolia’, ‘nostalgia’ si yoko ogawa – politia memoriei – ca sa o citesc si in traducere in romana, si, dupa plasarea comenzii m-am trezit ca plang. daca mi-am inceput anul atat de minunat, oare cum va continua?
apoi, pe insta, mi s-a infatisat ca sugestie aceasta poza, ca si cum as privi pe fereastra, si as trai, de fapt, in taram de vis sau poveste…
ieri mi-am scris lista lecturilor anului trecut, si, trecandu-mi privirea peste titluri, mi-au trecut si amintirile scriiturilor prin suflet:
”It is a most wonderful comfort to sit alone beneath a lamp, book spread before you, and commune with someone from the past whom you have never met.” – essays in idleness – kenko
de asemenea, am mancat compot de visine. si prajiturica magura cu lapte.
fericiri micute pe care nu as vrea sa le pierd nicicand…
Impresie. Albastru inefabil... 