Fara indoiala recordul timpurilor recente; mi-am inceput anul cu gandul de o luna de literatura japoneza, apoi cate o luna dedicata literaturii altor taramuri, cu speranta – la care inca nu am renuntat – de a reciti Contele de Monte Cristo; am sfarsit prin a dedica intregul an literaturii nipone, iar ceea ce nu este specific, a fost citit in paralel.
Am hotarat sa imi extind decizia – nu numai pentru ca mai am carti necitite, dar si pentru ca as vrea sa mai trec o data printre autori si sa incerc aceleasi carti, si altele, in traduceri in alte limbi; am constatat, de exemplu, ca as gasi in italiana si franceza o multime de carti, netraduse inca in engleza sau romana.
De asemenea, mi-am setat challengul pentru 39 de carti anul acesta, incercand sa prioritizez testul JLPT N5 – japanese language proficiency test; vom vedea daca ma tine. Ma indoiesc.
Cartea preferata? imi este putin imposibil. Ma gandesc sa incerc un top pe luni, si, astfel restranse, un soi de top general.
Stiu insa, ca Yoko Ogawa si Banana Yoshimoto au devenit scriitoarele mele preferate – alaturi de – pentru totdeauna – Marguerite Duras; Hiromi Kawakami are o paleta stilistica precum un curcubeu, iar ”in record of a night too brief” m-am simtit atat de aproape de Boris (Vian) cum n-am mai fost de ani.
Kawabata, Mishima si Soseki au o adiere care simti ca vine de demult, acea tristete indescriptibila care sfasaie sufletul. Cred ca singurele scrieri care mi-au adus aceeasi intensitate a sentimentelor au fost sweet bean paste/ travelling cat chronicles/ the housekeeper and the professor.
Keigo Higashino este mereu o delectare detectivistica, insa, ”miracles of the namiya general store” a fost un roman atat de atipic lui, si atat de magic si iscusit construit, incat simt ca, desi ”cu ochiii larg deschisi”, l-am citit cu sufletul, si am convingerea ca si-a scris cartea sub atingerea starii de gratie.
Am trait un an absolut minunat, iar recunostinta pentru incantarile literare prin care am trecut este de o intensitate coplesitoare. Multumesc lor, scriitorilor, lor, traducatorilor, si existentei cuvintelor, sensurilor si imaginarului care imi aduc atat de multa fericire si viata… Uneori, binecuvantarea este in forma de carti…
Impresie. Albastru inefabil... 