exista un vis
in trairea luminii
demult aprinsa…

exista un vis
in trairea luminii
demult aprinsa…

simt ca imi creste
un soare in destinul
nesfarsitului…

stalactitele
ninsorii, mangaindu-mi
sufletul uimit…

puntea lui Monet –
pasind-o, iti vezi visul
inflorind nuferi…

nuante de cer,
aruncate neglijent,
de nori, cand ploua…

cate farmece
imi asezi peste suflet,
magic Kyoto?…

oricare ti-ar fi
sensul, il vei pasi cu
binecuvantari…

cascade de nori,
peste trecerea vremii
pravalindu-se…

razele duhnind
a veneratie, iau
forma inimii…
probabil ca micuta cascada aduce sclipiri mirosind a sacru, iar razele isi cauta reflexia in adunarea de apa inmiresmata, spre a-si aprinde lumina inca si mai orbitor…

acoperisuri
peste idei, sperante,
zambet, viitor…
Ma copleseste ideea ca in fiecare din aceasta casuta se gaseste, poate, cel putin o persoana/ fiinta/ Om care priveste viitorul ca pe stralucire, fericire, armonie, optimism, zambet…

puntea din vis spre
un univers oniric –
sinestezie!…

cocor balerin
indragostind soarele –
dans ritualic.

ninsoarea este
culoarea preferata
a reveriei…

forma norilor –
semne indragostite
ale cerului…

stelele din cer
transmitandu-si lumina
emotiilor…
emotiilor – lor / emotiilor – mele…
uneori presimt ca as avea stele printre sentimente – niste iubire aici, o constelatie colo, trairi luandu-si stralucire de la aceasta magie nipona care irumpe din fiecare fotografie…

sclipiri de puncte
pe trecerea de pietoni,
spre sensul vietii.

floare de cires,
colorandu-si plutirea
cu atmosfera…

turturi de ploaie,
sageti indragostite –
strapung strazile…

imbratisata-i
de munti si de zapada,
lumina-nour.

amurgul nipon,
invelind in magie
templul de argint…

orga de turturi,
magiei existentei
suiera ode…

gimnastica in
ritm de arhitectura –
program: panglica.
un pod plutind prin aer precum o panglica intr-un program de gimnastica ritmica arhitecturala – este gandul care persista, indiferent de cate perspective, imagini, sau imaginatii incerc sa invoc…


intunericul
reveleaza lumina,
culoare, viata!…


Acum 5 ani ii cream blog-ului meu pagina – privind in urma, parca ar fi existat dintotdeauna, insa eu oricum percep timpul distorsionat…
scutur pensula
in picaturi de sclipiri,
si – iata – ninge!

Simt, gândesc deci exist
Educación, reflexiones y cultura general.
みんなの思い出の音楽
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)