Exact gandurile mele… insa, introspectand temerar… cine ne este muritor? – pana cand, poate, se intampla ceva ravasitor care rastoarna ordinea?… mamaie n-a fost… mama n-a fost… si, desi traiesc – aproape – in teroare si cu gandul cat pot eu de constant al pretuirii, deseori cei ramasi imi devin, din nou, nemuritori…