Ce mi s-a mai intamplat minunat…
de fapt… nu am zacut intr-o stare pasiva de imobilitate – nu mi s-a intamplat, ci am facut sa se intample; am intreprins, am realizat, am creat demiurgic:
I. acum noua zile, intr-o zi de 13, cand ma gandeam din nou ca fiecare zi poate fi un micro-revelion simbolic daca alegem culoarea acestei prisme, am decis sa imi reinviu duolingo, pentru 15 minute de japoneza pe zi; si am continuat si continuu, inca.
Pentru ca pe 17 noiembrie, am descifrat si citit primul meu cuvant in japoneza – hiragana; primul cuvant din aceasta postare a cuiva alaturat la randu-i paginii “Beauty of Japan”:
KO-N-I-CHI-WA – hi/ hello
II. ieri si azi, 21-22 noiembrie, 121-122 de scrieri consecutive – o treime de an; zile de organizare, productivitate, gestionare a timpului si a listutzelor – pentru unii poate un nimic, pentru mine insa, motiv de mandrie si de zambet, si, poate, de fericire…
III. magia haiku-urilor continua – credeam ca voi seca, ca profunzimea fascinatiei zilnice ma va goli de sentimente sau traire sau dragoste; dar dimpotriva, traiesc asa o sete, inca simt o betie continua…
Impresie. Albastru inefabil... 