Da, am incheiat provocarea – mi-a delectat privirea si imaginatia. A fost calatoria mea zilnica prin taramuri de dor – exterior si interiorizat.
Da, mi-a devenit asa o obisnuinta placuta, incat parca mi se frange un sentiment in suflet la fiecare gand de a nu continua…
Ma gandesc la 1 haiku/ zi – poate nu chiar zilnic, insa unul de drag si armonie…
Prin urmare:
creion de creta
desenand inaltimea
serenitatii…
Impresie. Albastru inefabil... 