de ce-uri

Poate aceasta stare de vid se explica prin ieri – un An.

Si de ce sa pretind ca sunt si este totul bine?

De ce sa scriu doar despre frumos si boem si optimism, cand si tristetea, dorul, disperarea sunt parte din mine si din boemul meu?

De ce sa nu recunosc doliul si jalea cand le traiesc?

De ce sa neg ca ma aflu intr-un continuu ritual de trecere – doar ca de fapt, nu treci nicaieri, ci pasul iti ramane suspendat in aer pentru totdeauna, ca si dorul pe care il vei purta atarnat de suflet o viata?…

🧐🧐🧐