Posted in sémèmes

dolce far niente

De astazi ma aflu vacanta… ar fi trebuit sa merg Acasa – insa am ales sa nu; ideea de zile de carantina la intoarcere, ca masura de preventie inca isi poarta zambetul lasciv, insa Binele altora este la fel de important ca si al meu.

Astfel, pentru ca am ezitat continuu pana aproape de presupusa plecare, mi-am completat tot ce trebuia incheiat si facut si planificat: citate, carti, armonizat locuinta, lucrurile, oamenii, totul este Perfectiune.

Prin urmare, m-am aruncat in valurile unei reverii a o suta de ani de Boris, mi-am bronzat gandurile si emoriile pe nisipul altei carti, apoi am planat prin pufosenia plapumii intr-unul dintre cele mai profunde somnuri de plictiseala si lenevie dormite vreodata…