Posted in sémèmes

Stupizenii

Citesc Elena Ferrante – L’amica geniale/ La storia del nuovo cognome, si imi revine nebunia faustica.

Notez cuvinte, sensuri, traduceri, fraze, timpuri verbale, plurale, genuri si imi doresc disperat sa nu (imi) fi trebuit – sa nu fi fost necesar sa notez ceea ce pentru altii este uz curent, normalitate, banal. Imi pare incorect, si simt revolta, desi cu certitudinea ca sunt ganduri prostesti.

Imi doresc insa, ca ceva in sine-mi sa deschida access nelimitat la cunoastere – sa nu simt neputinta, frustrare, micime gandind ca este ridicol sa notez cuvinte pe care le stiu, doar pentru ca traiesc cu incertitudinea cunoasterii sau a propriilor mele cunostinte…

Stupizenii platoniciene…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s