Month: Mar 2018

Cand ne pierdem prin rataciri, insa uitam de Vise…

Cand pasim ratacit, insa uitam ca fiecare pas construieste un Drum…

Cand Lunea devine cosmar, insa uitam ca Luna este Reverie…

Cand te trezesti si te inconjoara nefiintarea lui Stephen Hawking – si cauti speranta stirilor false…

Cand incepi ziua cu lacrimi…

Cand privesti la cei din jur cu mirarea normalului – de ce zambesc? de ce rad? unde le este plansul? unde le este tremurul buzelor si al privirii? unde le este doliul vestimentar-simbolic, precum cel al meu? unde le tristetea? le poarta in suflet?…

Raze prin frunze –

Primavara din suflet

Invingand iarna…

Si intelesurile adiacente – nu doar nazuinta visului in sine, nazuinta catre visul insusi, ci trairea lui, experimentarea, implinirea, indeplinirea, realizarea – metamorfoza (rea) in Realitate…

Cum se numeste teama privind coincidentele ironice ale existentei ca, dupa ce ai articulat gandul ca “Muntele vrajit” ramane cartea preferata pentru totdeauna, sa nu cumva sa intalnesti o alta scriere care sa distruga ordinea Universului interior?!…

Ca un Dionis care odata gandindu-se Dumnezeu, se prabuseste…

Citesc cu teama si precautie, si cu un zid imens construit in jurul sufletului si a ratiunii… am pe lista Italo Calvino — Se una notte d’inverno… si mi-e frica…

Am avut melodia pe repeat aproape intreaga zi; abia am descoperit-o, desi a fost, si poate inca mai este prin topuri.

Ma fascineaza tandretea din vocea lui, inflexiunile calde, calmul; ceea ce imprima dramatism este mai degraba fundalul instrumental decat intensitatea vocii sau versurile.

Insa, ceea ce imi place in mod deosebit este atitudinea generata de “intriga”, fir narativ, etc. Decizia imediata de a nu accepta Infidelitatea.

Daca partea feminina nu s-ar identifica cu vocea, si, in consecinta, cu punctul de vedere masculin, ci cu versurile, hotararea si determinarea, poate am trai printre mult mai multe femei fericite, constiente de minunatia de a fi ele insele, puternice, independente, iubite, iradiind lumina de atatea ori diminuata de acceptatea abuzului, infidelitatii, violentei, a doua-treia-patra sanse, “lasa ca macar ma iubeste”, “tot la mine se intoarce”, “ce ar zice lumea”, “asa cum este, il iubesc”, si atatea alte scuze de femei dez-umanizate, devenite roboti-emotionali…

Da, desi versurile si imaginile ilustreaza infidelitatea Ei, inversand personajele, preluand Puterea de a decide intru Fericire si Respect-de-Sine, melodia poate fi un soi de oda femeii… macar de 8 Martie – pentru unii/ unele, printre singurele zile cand sarbatoresc existenta si Femeilor care le sunt prezente in viata…

Fiecare femeie ar trebui sa poarte simbolul lui 8 Martie in suflet, zilnic…

S-ar putea sa fi fost primul inceput de Martie cand nu am trait sentimentul de ghiocei si viata – zile de hibernare mentala si aproape fizica, de respiratie, dar netrait.

Pana ieri, cand zapada zilelor trecute a disparut, retrezind muzica naturii – trilurile reinviate ale pasarilor clocotindu-mi sufletul.

Predispozitia spre ideea de Romantism…

Un an de la reminder-ul tatuat pe piele si in suflet…

Randurile care imi amintesc de Magia detaliilor care ma inconjoara, farmecul si fericirea Vietii, imaginile pe care le port in ganduri si in sine, iubirea pe care o primesc, iubirea pe care mi-o daruiesc…

Universul supra-realist al lui Boris Vian, in care traiesc uneori, Muntele Vrajit al lui Thomas Mann – probabil pentru totdeauna scrierea mea preferata…