Posted in sémèmes

In sunete, culori, gusturi si atingeri…

img_0031

„Încîntarea mea, iubirea mea, viaţa mea, nu pricep nimic: cum poţi să nu fii cu mine? Sînt atît de infinit de obişnuit să fiu cu tine, încît acum mă simt pierdut şi pustiu: fără tine, sufletul meu. Îmi transformi viaţa în ceva luminos, uluitor, irizat – tu adaugi o scînteiere de fericire peste toate –mereu diferit: uneori poţi fi de un roz fumuriu, pufoasă, alteori întunecată, înaripată – şi nu ştiu cînd îţi iubesc mai mult ochii – cînd sînt deschişi sau închişi”.

(Nabukov – Scrisori catre Vera)

*******

Cam asa se simte cand “suferi” de sinestezie, indragostire si dragoste…

Uneori, deseori imi doresc ca, fizic, creierul meu sa se poata “rewire” – sa isi reconstruiasca si incalceasca legaturile, astfel incat sa simt si eu Sinestezia… sa mi se reorganizeze Universul, sa mi se coloreze sunetele, literele si cuvintele, sa pot privi spatial date, luni si ani, sa simt sensul cuvintelor si al sentimentelor in papilele gustative, sa ating impalpabilul si i/nematerialul…