O stare inspirata de Albastrul Lunar postat de catre Nautilus…
Un soi de leapsa sentimentelor.
Cand nu mai exista Timp, ci doar Spatiu, si iti inchipui sufletul inaintand timid in razele privirii tale, plutind in imbratisarea si miscarile ritmului Sau – al sufletului melodiei, rezemandu-si capul pe umarul pe care si-l ofera spre visare, rasuflarea ca o atingere de nor pe gatul Lui, si ochii inchisi…
Un Blues precum un cantec de leagan, care adoarme ratiunea si nelinisteste fluturii, si pulverizeaza ambrozie pe inima… pentru ca daca ambrozia ar avea gust de melodie, aceasta ar fi…
Impresie. Albastru inefabil... 