O postare ramasa in draft-uri inca de duminica dimineatza, cand ziua de muncutz a acutizat umpic acea ora de somn disparuta in negura timpului…
*****
Acesta pendulare in timp si existenta unei ore netraite, imi pare evenimentul cel mai asemanator conditiei umane – Timpul anulat intr-o semi-miscare a pleoapei, Viata trecuta parca prin ne-vietuire, viitorul deja sters din amintire inca inainte de a exista…
Impresie. Albastru inefabil... 
Poate că omul nu-și poate dori un viitor, ci doar un trecut.
LikeLike