Posted in retorice, sémèmes

Retorice VII

Oare lumina din privirea celor sfinti sau puri devine mai albastra odata cu trecerea timpului?

Am zarit mai devreme, in treacat, un grup de maicute, si inca mai sufar de pe urma privirii lor. Daca sufletul mi-ar fi carne, acum as sangera…

Ma tem de privirea (foarte) copiilor, a (foarte) batranilor, si a unora dintre monahi…. ca si cum lumina lor ar putea patrunde intunericul din mine. Or mie imi place intunericul ; m`am obisnuit cu el si cu greutatea lui. Lumina ma zgarie…

(sursa foto: flickr.com)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s