Posted in carti, sémèmes

Fascinatia unui titlu


“Nu judeca o carte dupa coperta”, se spune; sa judecam titlul. Nici macar o judecata de valoare sau vreo asteptare cu privire la carte, doar gandurile si (de)numirea.

“Nocturne. Cinci poveşti despre muzică şi amurg” – nici ca se putea un titlu mai japonez de la un scriitor nipon doar cu numele – Kazuo Ishiguro, crescut si format in Anglia.

Imi place forma impresionista a titlului – cu sau fara virgula lui Monet (Nocturnes: Five Stories of Music and Nightfall vs. Impression, soleil levant – dealtfel ‘amurg’ si ‘rasarit’ fiind parte al aceluiasi camp lexical); imaginea si sinestezicul – amestecul dintre melodie/melodios si culoare.

Ceea ce ma atrage cel mai mult insa, este alegerea atenta a cuvintelor (nocturne-muzica-amurg), jocul semantic reflectat in ambivalenta sau dubla determinare a cuvantului ‘nocturne’ regasita o data prin reiterarea ideii de intunecare in asocierea termenilor ‘nocturn(a) — ‘amurg’, si apoi a celei de sunet in ‘nocturne — muzica’; pare ca titlul (poate si povestea) este construit in jurul dihotomiei ‘amurg, inserare – muzica, sunet’:

Nocturne. Cinci poveşti despre muzică şi amurg

Este o carte pe care intentionez sa o am, si mai ales, sa o citesc; pentru cele de mai sus, pentru ca as atinge cu mana tremuranda pianul la care a compus Chopin, pentru ca nici eu nu-mi pot inchipui viata fara armonie, pentru ca inca un apus de soare este o noua victorie a vietii.

*****

Later edit:
ma gandeam la varianta prescurtata a titlului:
Chopin.V-zane-pian-mov

xxx

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s