Impresie. Albastru inefabil…

amurg si fuji –
vulcan de sentimente
coplesitoare.

Parca ma astept sa vad izbucnind din Muntele Fuji sentimente care incanta sufletul – de drag, dragoste, armonie, frumos…

frunze sangerande –
dezoxidand sufletul.
sunt puritate.

Asa am impresia: ca aceasta imagine poate exorciza negativul, nefericirea, pesimismul…

culoare din lemn
de suflet, deseneaza
lumini si umbre.

Pe langa omonimia de “culoare” care m-a absolut incantat, cu siguranta sufletul meu este uneori structurat in astfel de culoare de casa nipona, in diverse culori…

iubirea este
serbet de padure cu
spuma de azur…

O imagine delicioasa – pentru ca iubirea este gustoasa, ca o aroma de nesfarsit de verde, spuma imensitatii oceanului, si albastru de cer…

regele midas
metamorfozandu-se:
aur de toamna…

portal catre vis –
plutesc pe nori de toamna,
ma ning cu zambet…

Cu ce mi-am mai petrecut timpul recent:
am citit lista membrilor Academiei Romane – intreaga lista, toate numele, de la Z la A; si pentru acele cateva milisecunde de citire a numelui in gand, oameni care au fost, au existat din nou – moment de sanctitate…

https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=A

Da, am incheiat provocarea – mi-a delectat privirea si imaginatia. A fost calatoria mea zilnica prin taramuri de dor – exterior si interiorizat.
Da, mi-a devenit asa o obisnuinta placuta, incat parca mi se frange un sentiment in suflet la fiecare gand de a nu continua…
Ma gandesc la 1 haiku/ zi – poate nu chiar zilnic, insa unul de drag si armonie…

Prin urmare:

creion de creta
desenand inaltimea
serenitatii…

sete de vis in
albstru inefabil.
ori realitate?…

fluturi in stomac –
amurgul frunzelor in
ceata de toamna…

O imagine care imi taie respiratia; literalmente. Simt un fior despicandu-mi sufletul si stomacul, si ma surprind fara aer pentru o nanosecunda, ca si cum m-as afla in afara mea…
Este, oare, posibil ca trupul sa fie prezent, iar emotiile sa mi se zbenguie prin fotografie?…

raze de luna
evadand in clipire –
desprind lumina.

Un felinar este o Luna portabila; iar razele sale se muta in privirea oricui le absoarbe, deconstruind si reconstruind apoi, particule de lumina, in imagini.

sa port cu mine
luna haikurilor
in nesfarsire

Au mai ramas cateva zile, si parca nu as vrea sa se termine… parca mi-a devenit un mod de gandire, de a imagina, de a fi…

vis de octombrie –
curcubeu in culori de
toamna tarzie…

Fiecare anotimp se exprima in propriu-i curcubeu; aceasta imagine – care dealtfel mi-a produs revelatia – reprezinta un curcubeu tomnatic…

valuri de matcha
ametind simturile –
aroma de zen.

Cand matcha – sub orice forma – declanseaza, ca un reflex conditionat, armonie, calm si serenitate…

nuante de toamna –
lumina zambetului
divinitatii.

Cand magia luminii, umbrelor, a linistii si culorilor devine atat de coplesitoare, incat simti Armonia Universala…

parfumul iernii
precum un foc de vara.
antinomie.

In drum spre casutz, mi-a parut ca aerul e incarcat cu parfum de ninsoare; si ca asteptatea ninsorii aduce cu adierea unei foc de vara, tabara, amintiri tandre…

punct de vedere –
muntele fuji turtit,
privit din spatiu.

fascinatiile –
tatuaj pe sufletul
unei alte vieti

Poate fascinatia este o ramasita a unei vieti trecute sau a unei vieti ce va sa vie…

lumini si umbre –
Japonia si cu mine.
soare invingand.

Cred ca este posibil ca sufletul pereche sa fie un om, o carte, un vers, o melodie, o tara – un acel ceva prin care simti “acasa”, armonie, calm, iubire, curcubeie, fericire…

imi este calea
ninsa cu lumina de
dor si infinit…

Ma gandeam ca poate asa arata drumul spre alta lume; ca poate mama paseste inca pe calea spre un alt univers, alta energie, poate aceleasi amintiri… ca imi este dorul ca o ninsoare coplesindu-ma constant, ca trebuie sa accept dorul ca pe un soi de lumina, nu intuneric, – chiar daca (va) exista in mine infinit…

visez armonii:
aburul ceainicului –
seninatate.

ceata mistica –
universuri tainice
asteptandu-te.

In ceata, fiecare pas poarta in sine propriu-i mister: oare tu ai ramas tu? oare lumea este cea stiuta, ori o alta in care ai intrat nestiut?… uneori, universul detine puterea descoperirii – magnetic, misterios, ci nu omul…

ploua-ti gradina
gandurilor cu viata –
flori de lumina.

miez de haiku –
viitorul zambeste
in poezie.

Iata-ma la jumatatea “experimentului” – am inceput sa gandesc in silabe…

(desi, gandind deconstructivist, orice gand este silabe)

floare de cires:
inflorindu-mi in priviri,
oare cine esti?

Pentru ca atunci cand o imagine iti infloreste privirea, devii, uneori, imaginea in sine…