Impresie. Albastru inefabil…

gimnastica in
ritm de arhitectura –
program: panglica.

un pod plutind prin aer precum o panglica intr-un program de gimnastica ritmica arhitecturala – este gandul care persista, indiferent de cate perspective, imagini, sau imaginatii incerc sa invoc…

intunericul
reveleaza lumina,
culoare, viata!…

Acum 5 ani ii cream blog-ului meu pagina – privind in urma, parca ar fi existat dintotdeauna, insa eu oricum percep timpul distorsionat…

scutur pensula
in picaturi de sclipiri,
si – iata – ninge!

omenirea – ca
un tren cadentand bizar,
prin anotimpuri…

dans spiralat –
un etern locuibil
al armoniei…

izvor fierbinte –
ardoare in privire,
clocot in suflet…

noapte albastra –
povesti, ramen si sake,
la bodega X.

prin ceata si munti,
existenta traita
ca o insula…

zeitatile
transformandu-si visele-n
realitate.

zahar tos cernut
peste vata de zahar?
nu, inghetata!

ce directie
marcheaza poarta sacra?
oare infinit?!

ca intrare, este un reminder al pamantului sacru; cand iesi, reprezinta o intrare in sens contrar iesirii – pana la urmatoarea poarta sacra – care marcheaza urmatoarea bucata si memento de sanctitate…

revelatia
fiintarii serene –
rasul hohotesc…

meditatie
sau situare in prezent –
iluminare…

ce zambet de pace interioara imi aduce dragalasenia acestui omulet!…
ori un soi de armonie si elevare spirituala irumpand din fizionomie si piatra?!…

din micimea mea,
cerul pare un trifoi –
zambind a noroc!…

O perspectiva de infasurat viata cu ea, si camera, si telefonul, si oriunde se pituleste privirea ca sa – evadare, destindere si calm…

solitudinea
zborului vietii catre
amurgul zilei…

nori de ninsoare
asternandu-mi-se-n drum.
de-as putea pluti!

Ningea de dimi, in drum spre muncutz, si eu as fi vrut ca pasii mei sa nu distruga intinderea dantelata; nu am privit nici in urma, pentru a-mi distinge si analiza urmele de temerar; imi repetam in minte ganduri de zbor, odata cu fulgii dansandu-mi in jur – ca un cantec de sirena…

prizonierat in
temnita de lumina
a libertatii…

Lumini si umbre precum gratii, insa marcand nesfarsitul…

fior tomnatic,
scuturandu-si umbrele-n
culori nebune.

in oglindire
exista universuri
in care te uiti…

precum narcis pierdut in propria-i privire…

imbratisarea
unei plutiri albstre –
kimono-ul tau..

Creatiile ei se vor insinua, uneori, printre haiku-uri…

intelepciunea,
dezvaluindu-si chipul,
contempland idei…

cercul zanelor,
susoteste farmece
de taram vrajit…

O imagine care ar fi aratat altfel daca satucul nu ar fi fost vrajit zilnic de catre Zanele Verdelui de Frunze si Armonii, fermecand taramul in “acasa”… poate ca bucata de satuc arata, de fapt, diferit, insa ochiul nostru este vrajit… cine stie?! 🧐✨✨✨

viata-i masina;
tu te aflii la volan –
transforma-ti sensul…

Pe langa ameteala design-ului, gandul meu a fost ca poate viata este precum o masina; o conducem prin decizii si alegeri, iar cand vrem sa schimbam sensul, este posibil sa fie atat de simplu, precum schimbarea benzii si a directiei, prin hotarare si determinare…

ce ceata plutind
deasupra pamantului
si fiintarii!…

Astazi a fost o zi in care ceata a persistat cu o incapatanare magica, transformand orele in vis si poezie, cu aniversarea lui Eminescu in ganduri si cu ideea ca atunci cand ceata se ridica, ne dezvuie un prezent insorit sau innourat – insa viitorul este Ceata!…