13 – august – haiku

ciresi pitulind
zambetul altarului,
ca un evantai…

nu stiu de ce imi imaginez actiunea de a pituli mai ludica si mai dinamica decat – cumva staticul – a ascunde… ca si cand pentru a ascunde este indeajuns sa acoperi cu ceva subiectul/ obiectul ascunderii, pe cand pentru a-l piti, acesta trebuie miscat din locul initial.
mi-a parut, prin urmare, amuzanta imaginea unui zambet indepartat de pe chipul templului de catre florile de cires, pentru a putea fi pitit…