"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)
zile de lucru
sfarsind in recompense
dragi sufletului…
lecturi, o melodie pe repeat, o imagine uitat prin ea, plimbari, relaxare – recompense care ar trebui sa devina obisnuinta pentru orele de “desresponsabilizare” cu zambet…
dragul meu fuji,
atat de majestuos
mi te dezvalui…
—- nu el mie, ci, mai degraba, eu pe el… chiar imi pare haina asternuta pe umeri cand ti-e frig…
desavarsire
urzita din trei planuri –
fluturi in stomac…
de fiecare data cand o privesc, simt fiori in stomac, si mi se taie respiratia; oare ce detaliu din poza genereaza acest efect instant?… pur si simplu imi copleseste simturile…
un alt univers –
cand umbra ciresilor
zboara in lumini…
si ma jur ca parca persoana din fundal s-a aplecat sa culeaga umbra unor cirese de pe jos…
o frunza plutind –
zambet rupand fila de
vis indeplinit
poate ca drumul catre altar este presarat cu mormane de visuri implinite – fiecare frunza inscrisa invizibil cu o dorinta este ninsa dupa indeplinire de catre pomul magicofer spre a deveni seva altor visuri…
timp de lumina –
amurgul se leagana
prin frunze inca…
o imagine care arata ca un apus care a uitat sa mai plece, surprins de fotograf imprastiat in culoarea frunzelor…
sub straturi de cer,
culoarea gandurilor
invinge ternul…
crapaturile –
semn de pasi si timp nestand;
si tousi, visuri…
pasind prin banal,
prezenta privirii lui
imi e adapost…
Trebuie ca drumul zilnic spre muncutz si indatoririle cotidiene poarta un soi de magie adiand protector dinspre Fuji…
tu lumineaza
drumul catre inima-ti
ritmand iubirea…
“acasa” este
oriunde sufletul ti
se regaseste…
meditatie –
ideile-mi inverzind
a fericire…
valuri si valuri
de emotii intense
sculptand inaltimi…
vreme de tihna,
linistea valurilor –
ce simfonie!
autostrada
catre vis incepe de
unde te aflii…
curgerea vremii –
cascade sclipind argint
pe umerii verzi…
o armonie,
cu mult coplesitoare –
cred ca-ncep sa plang…
cascade de nea,
cernand cu vis versantii,
si inima mea…
petale moarte
devin seva celor vii –
asa si omul…
suflet insorit,
pierdut intr-o campie
de chipuri zambind
campie ninsa
cu certitudini de vis –
da, ma iubeste!
cu tine in gand,
ascult petale soptind:
“da, te iubeste!”
imi amintesc naivitatea adolescentei cand intrebam petalele margaretelor: “ma iubeste, nu ma iubeste”… ce vremuri! ce copilarii!…ce disperare a iubirii!… desi…
joaca de-a timpul
sau impietrind curgerea
imbatranirii…
flori de glicina –
ras al tineretii sub
veghe de bunic
templul kofikuji pare ca un batranel maestru zen aproband complice nazdravaniile nepoteilor…
frunze de artar –
astazi sarutand cerul,
maine, pamantul…
fuji erupe,
ningand primavara cu
lava de toamna…
Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!
Simt, gândesc deci exist
Educación, reflexiones y cultura general.
みんなの思い出の音楽
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
Impresie. Albastru inefabil... 