Category: phonèmes

Posted in phonèmes, sémèmes

hungry eyes

Posted on by bleu_ineffable

ah! sa porti o privire in suflet… sa te rascoleasca de fiecare data cand clipesti gandindu-te la ea, privind-o… sa iti zdreleasca sufletul si totusi sa o traiesti cu o asemenea intensitate incat sa te sufoce… sa-ti copleseasca fiinta, interiorul – ratiune si sentimente, sa-ti fie greata din acest exces de traire… sa para ca o intreaga familie de fluturasi indragostiti vor sa-ti evadeze din stomac, prin inima si rasuflare…

poate pentru multi este o melodie banala; pe mine, acesta melodie ma sufoca…

I’ve been meaning to tell you
I’ve got this feelin that won’t subside
I look at you and I fantasize
You’re mine tonight
Now I’ve got you in my sights

With these hungry eyes
One look at you and I can’t disguise
I’ve got hungry eyes
I feel the magic between you and I

I want to hold you so hear me out
I want to show you what love’s all about
Darlin tonight
Now I’ve got you in my sights

(eric carmen – hungry eyes)

Posted in concert, phonèmes

And my name is Nigel

Posted on by bleu_ineffable

nigel kennedy quintet
bucharest masters of jazz festival
24 nov 2008 – sala palatului

Imi place Nigel Kennedy; nebunia lui, muzica, atitudinea, jazzul, Aston Villa, gesturile lui absolut adorabile. Insa, concert-ul Nigel Kennedy Quintet de acum doua seri, mi-a parut a fi o experienta de « o data in viata » – in sensul ca un singur concert este destul pentru a descoperi si omul si muzica.

Poate am gresit eu ca m-am imbuibat cu muzica lui toata ziua ante-concert, incat muzica nu m-a mai surprins cu nimic ; am apreciat virtuozitatea, ritmul si improvizatia, insa doar atat.

Este o stare de ritm pur care doar atrage, fara a coplesi ascultatorul : iti permiti sa gandesti, sa respiri, sa scrii, sa privesti publicul, fara a avea sentimentul sau teama ca pierzi ceva iremediabil, ca rasuflarea ta acopera un sunet de neregasit altfel – or eu, dupa orele petrecute cu muzica lui, asteptam sa ma copleseasca, sa-mi taie resuflarea, sa vad, sa aud si sa gandesc muzica.

Poate a fost si structura sau mai degraba contextul concertului in sine, care nu permitea deconectarea totala de exterior, pentru ca Nigel Kennedy este un stil – aparte, ce-i drept, de a se apropia de public. Poate conteaza spectacolul inaintea muzicii.

M-am regasit totusi in multi dintre cei de langa mine, care traiau ritmul precum il traisem eu toata ziua : poate ca ascultau pentru prima oara, sau chiar reusisera sa se piarda in atmosfera. Pentru ca este o muzica de atmosfera.

Poate muzica lui trebuie ascultata cu pauze de timp pentru a redesoperi extazul ritmului. Poate concertul leonard cohen mi-a schimbat simtirea muzicii. Poate a fost semni-obscuriatatea din sala, cand eu am nevoie de intuneric. poate a fost doar un moment.

Si totusi… inca mai ascult Nice bottle of Beaujolair, innit.


Posted in leonard cohen, phonèmes, sémèmes

leonard cohen experienced

Posted on by bleu_ineffable

Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic ’til I’m gathered safely in
Lift me like an olive branch and be my homeward dove
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love…

Cam asa a sunat inceputul transei… si toate melodiile au fost o stare continua de hipnoza; o stare de ‘sentimentalizare’ – acea stare in care nu mai traiesti ganduri sau idei, logica sau ratiune, ci sentimente… simti imperceptibil cum devii un sentiment, alaturi de multe alte sentimente aflate langa tine. Asa am aflat ca sentimentele nu canta; doar vibreaza, absorb muzica si emotii, retraiesc versuri si le radau prin aplauze. Pentru ca dincolo de categoria de muzica usor diferita, altfel nu-mi pot explica diferenta de trairi dintre concertul de ieri, al lui Bryan Adams, si cel de azi; daca primului iti permiti sa-i acoperi vocea cu glasul tau, la Leonard Cohen cuvintele paralizeaza…nu poti..este glasul lui, hipnoza, starea de gratie…

Privindu-l pe scena a fost momentul in care a incetat sa ma reprezinte un videoclip pe mtv sau youtube, o melodie la radio sau winamp, o poza, un articol sau o stire…a devenit el – o Fiinta cu oase si carne ca si noi; ne-om, dar Fiinta. Si totusi, in ciuda cuvintelor, amuzamentului, prieteniei aratate noua, pentru moment m-am intrebat cum poate el fi uman. Din nou i-am perceput existenta acolo, pe scena, l-am privit iar pentru a ma convinge de realitatea prezentei lui, dar incapabila inca sa-l privesc ca pe un om.
Poate ca este glasul lui, sau poezia si armonia pe care cumva, le iradiaza; sau cum devii special – public sau instrumentist, doar pt ca el isi ridica palaria pentru tine – el, Leonard Cohen devine umil in fata ta; poate este privirea – acea privire a carei lumina raneste sufletul…

Un concert Leonard Cohen este o experienta coplesitoare – poezia si muzica capata o forma noua, reorchestrata, cathartica; si, desi ascultat obsesiv, nu ai ascultat Leonard Cohen decat daca ti-a cantat el. Live.

* First set
dance me to the end of love
the future
ain’t no cure for love
bird on the wire
everybody knows
in my secret life
who by fire
hey, that’s no way to say goodbye
anthem

* Second set
tower of song
suzanne
the gypsy’s wife
boogie street
hallelujah
democracy
I’m your man
take this waltz

* Encores
so long marianne
first we take manhattan
sisters of mercy
if it be your will
closing time
I tried to leave you
whither thou goest
famous blue raincoat
(21 septembrie 2008, Stadionul Arcul de Triumf)

Posted in leonard cohen, phonèmes, sémèmes

A miracle to come

Posted on by bleu_ineffable

deci da, leonard cohen va concerta la bucuresti. 21 septembrie 2008 va fi o data de insemnat in calendar. in analele concertelor-spectacol memorabile. in amintire, in memorie, in auz, vaz si fiecare simt posibil existent.

si totusi… presimt ca nu voi merge. asa mi se intampla cand ma entuziasmeaza anumite obiecte, evenimente sau persoane, prezentul sau viitorul…

la naiba, leonard cohen la bucuresti… versurile, vocea, prezenta lui… va fi delir, hipnoza, poezie, tristete, iubire, deprimare, senzatia de pustiu si prea plin in acelasi timp – de sentimente… nu, ca nu ma entuziasmez…

When you’ve fallen on the highway
and you’re lying in the rain,
and they ask you how you’re doing
of course you’ll say you can’t complain —
If you’re squeezed for information,
that’s when you’ve got to play it dumb:
You just say you’re out there waiting
for the miracle, for the miracle to come…

Posted in phonèmes

nothing in my way – keane

Posted on by bleu_ineffable

64 de playeri, 270 de minute de aceeasi melodie, neintrerupt, continuu si neincetat intr-o noapte de nesomn…si nici macar nu stiu de ce… poate insomnia, poate sentimentul de melodie ce intruchipeaza Sunetul in tacere, poate pentru cum suna “lovers“ sau pianul, sau ”when I know that you’re hurt inside”, ”when you wanna die, when you’re hurt inside” sau doar “hurt inside”…si ciudat, nu simteam niciun fel de nefericire pana sa ascult melodia…


And why’d you say

It’s just another day, nothing in my way

I don’t wanna go, I don’t wanna stay

So there’s nothing left to say

(melodia de ascultat pe youtube, in titlu)


Posted in phonèmes

might kryptonite

Posted on by bleu_ineffable

Sufar incurabil de kryptonita cronica; toti specialistii in boli de melodii si obsesii melodioase mi-au confirmat ca mai am de trait intre “niste” si “cateva” sentimente, nu mai mult de sapte, si neaparat roz si declarate, caci altfel…
Acum eu ce sa fac? Mie-mi place albastrul inefabil…

I took a walk around the world to
Ease my troubled mind
I left my body laying somewhere
In the sands of time
I watched the world float to the dark
Side of the moon
I feel there is nothing I can do, yeah

I watched the world float to the
Dark side of the moon
After all I knew it had to be something
To do with you
I really don’t mind what happens now and then
As long as you’ll be my friend at the end

You called me strong, you called me weak
But your secrets I will keep
You took for granted all the times I
Never let you down
You stumbled in and bumped your head, if
Not for me then you would be dead
I picked you up and put you back
On solid ground

If I go crazy then will you still
Call me Superman
If I’m alive and well, will you be
There holding my hand
I’ll keep you by my side with
My superhuman might
Kryptonite
(3 doors down- kryptonite)