Author: bleu_ineffable

ma adapostesc
in plutirea barcutei –
de noapte si nori

gust optimism, si
cafea cu armonie –
ce dimineata!

*******

gust armonii, si
cafea cu vraja si dor –
ce dimineata!

***

simplu, delicat, raza de luna vs greoi, fermecator, raza de soare

imi cresc in suflet
trepte spre primavara
de frunze-nverzind…

irisi inflorind
emotii de iubire,
priviri de smarald…

pentru ca sunt unele imagini care cred ca imi schimba culoarea privirii si a sufletului…

restaurant catre
amintire, ascunzand
alte amurguri…

cires plangator,
tesandu-si lacrimile
in petale roz…

cand vreau sa ma pierd,
inot printre petale,
si respir visuri…

in intuneric,
lumina neoanelor
incanta pasii...

Imi imaginez lumina culorilor soptind sunete pasilor, intr-un vals al descoperirii, si mirarii, si al farmecului boem…

te-as privi etern,
asa cum ma privesti tu –
alb, darz, protector…

Cu cat ma mut mai des in aceasta imagine, cu atat imi pare mai serena; si revin catre ea in mod constant, inchipuindu-ma pe o bancuta in fata casei, sau in balansoar, la o masuta, pe balcon, pierzandu-ma in contemplare pentru intreg restul vietii, cu sufletul infasurat intr-un sentiment de puternicie si protectie, langa existenta protectoare a eternitatii Lui…

rasaritul de
soare sufletesc, precum
un zambet seren…

intelepciunea
de a alege lupta
care merita…

nu este un fragment de inchipuire sau imaginatie sau fictiune. este real. realitate. o persoana care traieste propriu-zis aceasta stare, o persoana care traieste zilnic aceste realitati, si noi, restul, care am putea transforma realitatea in mai bland, mai tandru, mai tolerant.
cred ca traiesc de la o vreme intr-un soi de amorteala sufleteasca; poate ca sa atenuez dorul de mama, cine stie. insa, constientizarea faptului ca inchipuirea imaginii din randurile de mai jos reprezinta realitatea cuiva, imi face sufletul franjuri, pumn in stomac – un fel de tristete indescriptibila…

💔💔💔

covor de lumini
asternut drept ofranda
muntelui fuji

o adiere
de culori inflorind si
de vis – Femeia…

caleidoscop de
culoare si emotii:
toamna-martisor.

privire purtand
armonii regasite
in interior…

dupa minute de deliberari si dubii, am decis sa pastrez aceasta idee de privire ambivalenta – privire care isi picura aripile cu armonia imaginii purtandu-le in idei si suflet? ori privire care rapeste din armonia interioara si o transporta, in exterior, adaugand sens imaginii?…

o armonie
transportata din poza –
catre inima…

ce efect al imaginii asupra sufletului! – ca si cum m-as afla in imagine, si inima imi trepideaza de dragoste, si se tempereaza, de armonie…

o corabie
plutind prin flori de cires,
ca o insula…

calatorie
prin razele soarelui
de primavara…

aburi de umbre
desenand pe tatami
raze magice…

Intai Martie –
rasarind orizonturi
de primavara…

exista un vis
in trairea luminii
demult aprinsa…

simt ca imi creste
un soare in destinul
nesfarsitului…

stalactitele
ninsorii, mangaindu-mi
sufletul uimit…

puntea lui Monet –
pasind-o, iti vezi visul
inflorind nuferi…