ma adapostesc
in plutirea barcutei –
de noapte si nori

ma adapostesc
in plutirea barcutei –
de noapte si nori
gust optimism, si
cafea cu armonie –
ce dimineata!
*******
gust armonii, si
cafea cu vraja si dor –
ce dimineata!
***
simplu, delicat, raza de luna vs greoi, fermecator, raza de soare
imi cresc in suflet
trepte spre primavara
de frunze-nverzind…
irisi inflorind
emotii de iubire,
priviri de smarald…
pentru ca sunt unele imagini care cred ca imi schimba culoarea privirii si a sufletului…
restaurant catre
amintire, ascunzand
alte amurguri…
cires plangator,
tesandu-si lacrimile
in petale roz…
cand vreau sa ma pierd,
inot printre petale,
si respir visuri…
in intuneric,
lumina neoanelor
incanta pasii...
Imi imaginez lumina culorilor soptind sunete pasilor, intr-un vals al descoperirii, si mirarii, si al farmecului boem…
te-as privi etern,
asa cum ma privesti tu –
alb, darz, protector…
Cu cat ma mut mai des in aceasta imagine, cu atat imi pare mai serena; si revin catre ea in mod constant, inchipuindu-ma pe o bancuta in fata casei, sau in balansoar, la o masuta, pe balcon, pierzandu-ma in contemplare pentru intreg restul vietii, cu sufletul infasurat intr-un sentiment de puternicie si protectie, langa existenta protectoare a eternitatii Lui…
rasaritul de
soare sufletesc, precum
un zambet seren…
intelepciunea
de a alege lupta
care merita…
nu este un fragment de inchipuire sau imaginatie sau fictiune. este real. realitate. o persoana care traieste propriu-zis aceasta stare, o persoana care traieste zilnic aceste realitati, si noi, restul, care am putea transforma realitatea in mai bland, mai tandru, mai tolerant.
cred ca traiesc de la o vreme intr-un soi de amorteala sufleteasca; poate ca sa atenuez dorul de mama, cine stie. insa, constientizarea faptului ca inchipuirea imaginii din randurile de mai jos reprezinta realitatea cuiva, imi face sufletul franjuri, pumn in stomac – un fel de tristete indescriptibila…
💔💔💔
covor de lumini
asternut drept ofranda
muntelui fuji
o adiere
de culori inflorind si
de vis – Femeia…
caleidoscop de
culoare si emotii:
toamna-martisor.
privire purtand
armonii regasite
in interior…
dupa minute de deliberari si dubii, am decis sa pastrez aceasta idee de privire ambivalenta – privire care isi picura aripile cu armonia imaginii purtandu-le in idei si suflet? ori privire care rapeste din armonia interioara si o transporta, in exterior, adaugand sens imaginii?…
o armonie
transportata din poza –
catre inima…
ce efect al imaginii asupra sufletului! – ca si cum m-as afla in imagine, si inima imi trepideaza de dragoste, si se tempereaza, de armonie…
o corabie
plutind prin flori de cires,
ca o insula…
calatorie
prin razele soarelui
de primavara…
aburi de umbre
desenand pe tatami
raze magice…
Intai Martie –
rasarind orizonturi
de primavara…
exista un vis
in trairea luminii
demult aprinsa…
simt ca imi creste
un soare in destinul
nesfarsitului…
stalactitele
ninsorii, mangaindu-mi
sufletul uimit…
puntea lui Monet –
pasind-o, iti vezi visul
inflorind nuferi…
みんなの思い出の音楽
La peinture sans prise de tête
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)