Author: bleu_ineffable

ma trezesc zambind –
armonii perpetue
de scris haiku…

m-as trezi de dimi, as sedea pe treptele verandei amestecand matcha in bolul de matcha, in timp ce privirea mi s-a destepta usor, sufleul mi-a exploda a continuum de fericire, iar versurile ar pluti catre locul meu preferat de scris haiku, asteptandu-ma…

o scanteiere –
umbrele pasilor se
zboara-n felinar…

poate ca fiecare pas trecand isi zboara sufletul in felinare, spre a lumina si altora drumul…

precum o frunza
adiind tomnatic, prin
frunzele toamnei…

trecut inchizand
prezentul in lumina
unui felinar…

cerul fermecat
stralucindu-si stelele –
luminand Fuji…

se dezvaluie
prin ceata diminetii
sclipirea vietii…

uneori, chiar si
padurile de bambusi
stiu toamna si nea…

bancuta de lemn –
portal al contemplarii
dinspre interior…

scrieri inflorind
existenta in sensuri
cunoscute-n vis…

sageata, iute
ca trecerea timpului.
fuji clipeste.

ma locuieste
o padure, si frunze
ma lumineaza…

zile de lucru
sfarsind in recompense
dragi sufletului…

lecturi, o melodie pe repeat, o imagine uitat prin ea, plimbari, relaxare – recompense care ar trebui sa devina obisnuinta pentru orele de “desresponsabilizare” cu zambet…

dragul meu fuji,
atat de majestuos
mi te dezvalui…

—- nu el mie, ci, mai degraba, eu pe el… chiar imi pare haina asternuta pe umeri cand ti-e frig…

desavarsire
urzita din trei planuri –
fluturi in stomac…

de fiecare data cand o privesc, simt fiori in stomac, si mi se taie respiratia; oare ce detaliu din poza genereaza acest efect instant?… pur si simplu imi copleseste simturile…

un alt univers –
cand umbra ciresilor
zboara in lumini…

si ma jur ca parca persoana din fundal s-a aplecat sa culeaga umbra unor cirese de pe jos…

o frunza plutind –
zambet rupand fila de
vis indeplinit

poate ca drumul catre altar este presarat cu mormane de visuri implinite – fiecare frunza inscrisa invizibil cu o dorinta este ninsa dupa indeplinire de catre pomul magicofer spre a deveni seva altor visuri…

timp de lumina –
amurgul se leagana
prin frunze inca…

o imagine care arata ca un apus care a uitat sa mai plece, surprins de fotograf imprastiat in culoarea frunzelor…

sub straturi de cer,
culoarea gandurilor
invinge ternul…

crapaturile –
semn de pasi si timp nestand;
si tousi, visuri…

pasind prin banal,
prezenta privirii lui
imi e adapost…

Trebuie ca drumul zilnic spre muncutz si indatoririle cotidiene poarta un soi de magie adiand protector dinspre Fuji…

tu lumineaza
drumul catre inima-ti
ritmand iubirea…

“acasa” este
oriunde sufletul ti
se regaseste…

meditatie –
ideile-mi inverzind
a fericire…

valuri si valuri
de emotii intense
sculptand inaltimi…

vreme de tihna,
linistea valurilor –
ce simfonie!