si universul
isi imprastie, oare,
cerul prin ciresi?…

si universul
isi imprastie, oare,
cerul prin ciresi?…

ia-mi petalele
cu tine, prin orizont
adie-mi zborul…

bloc de desenat
o mare de albastru,
si-un ocean de cer…

ciresi in floare
intr-un roz de visare –
semn de-autostop…
Ca si cum nu masini, ci culoarea florilor de cires ar circula pe acea autostrada – trei benzi de roz parfumant, in orice directie ne-am plimba privirea.

meniul zilei:
un platou cu nuanta
orizontului…

timpul transforma
vieti de piatra in piatra.
timpul transforma.

dupa ce ploua,
acuarela devine
desen in creion…

“univers dragut” –
cu suspin indragostit
sopteste gandu-i…

camp de nori alerg,
dulceata de ciresi sa
ma-mbratiseze…

“ta-ba-ko” sta scris,
iar eu citesc plutind in
fascinatie…
Inca ma obisnuiesc cu hiragana si katakana; orice cuvant citit fara a consulta alfabetul de pe poster-ul de il am agatat in camera este o fericire ce ma face sa plang…

univers magic –
stalagmite de smarald
se hranesc cu vis…

sorb rau de stele,
sangele devenindu-mi
calea lactee…

lacul in verde
ascunde printre valuri
alta padure…

te ascunzi timid
printre armonii, visand
zbor de lebada…

albastru soptind
magie parfumata –
sinestezie.

doar o tara, dar
atatea universuri!
pluri-sufletesti…
cate suflete de pe alte taramuri locuiesc, de fapt, acolo?…

o palarie
peste ceruri si idei –
muntele fuji…


monstruletii ca
pufuleti de verdeata –
vara eterna.
imaginatia este un zambet larg…

ciresi pitulind
zambetul altarului,
ca un evantai…
nu stiu de ce imi imaginez actiunea de a pituli mai ludica si mai dinamica decat – cumva staticul – a ascunde… ca si cand pentru a ascunde este indeajuns sa acoperi cu ceva subiectul/ obiectul ascunderii, pe cand pentru a-l piti, acesta trebuie miscat din locul initial.
mi-a parut, prin urmare, amuzanta imaginea unui zambet indepartat de pe chipul templului de catre florile de cires, pentru a putea fi pitit…

realitate
ori imaginatie?
convietuire…

las la intrare
o umbrela de lumini;
poate ma gasesti…

culori in flacari,
murmurul nemiscarii,
lumina plutind…
sau armonia prezentei in prezent…

fuji, florile
se ridica pe varfuri
sa te priveasca…

inchipuire –
petalele timpului
infloresc aur.

fiece treapta –
un tablou al pasilor
vrajiti de frunze…

Simt, gândesc deci exist
Educación, reflexiones y cultura general.
みんなの思い出の音楽
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)