te-as privi etern,
asa cum ma privesti tu –
alb, darz, protector…
Cu cat ma mut mai des in aceasta imagine, cu atat imi pare mai serena; si revin catre ea in mod constant, inchipuindu-ma pe o bancuta in fata casei, sau in balansoar, la o masuta, pe balcon, pierzandu-ma in contemplare pentru intreg restul vietii, cu sufletul infasurat intr-un sentiment de puternicie si protectie, langa existenta protectoare a eternitatii Lui…
Impresie. Albastru inefabil... 