Posted in sémèmes

Invidie

facebook.com

M-am intors acasa in timpul semi-finalei Croatia – Anglia; strazi pustii, fara oameni, trafic, nici macar pisoi sau tril de vrabiute. Ca in vreme de razboi sau de zi de an nou.

Aproape ca am resimtit ca palpabila speranta vibrand din fiecare casa: o natiune care pentru 90 de minute (120 pana la urma) s-a bucurat, a plans si a disperat la unison. Oameni pentru care astazi timpul s-a scurs descrescator, pana la meci, si apoi un vartej de sentimente.

I-am invidiat in cel mai abject mod posibil.

O echipa cu si pentru care sa traiesti meciuri este un soi de scop indirect, motivatie sau motiv sa simti Viata si emotii.

Imi voi aminti CM 2018 ca pe un imens gol – eu nu am avut o echipa de sustinut, nu am avut emotii, nu am plans, nu m-am bucurat, nu am incurajat, urlat, simtit ca albesc, ca disper, ca ma dezintegres de bucurie sau tristete. De cand s-a retras Sir de la United, si apoi Nemanja, Rio, Edvin, Patrice, plutesc in deriva; nu mai rezonez nu nimeni si nimic; inca tremur pentru meciurile din campionat si din Champions League, insa la intensitate redusa.

Cred ca pricep astfel nostalgia generatiilor trecute pentru vremurile pe care le-au trait: au fost probabil timpuri in care s-au simtit traind, asa cum eu am trait candva meciurile lui United si asa cum nu ma pot adapta prezentului in neputinta de a imi reinvia sufletul.

Probabil cu totii avem nevoie de un scop; astfel, la inceput de C.M., am hotarat sa imi aleg o echipa pe care sa o sustin; am oscilat intre Spania – pentru DeGea si Portugalia – pentru Ronaldo; m-am oprit la Portugalia pentru ca mi-as fi dorit pentru Ronaldo mini-tripla Euro-Champions League – Campionatul Mondial; nu a fost sa fie. Poate spre binele meu, pentru ca o particica din mine a sperat noua ani de zile ca Ronaldo se va intoarce la United si eu imi voi recapata sentimentele. Le-a recapatat Juventus.

De dragul fotbalului in sine inca urmaresc evolutia meciurilor, iar finala Franta – Croatia imi rezoneaza in ganduri doar un “muahahahaahahhaaaaa” amar.

Poate ursitoarele daruiesc fiecaruia, de fapt, cate o cutie a Pandorei; a mea tocmai s-a inchis…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s