Incerc sa imi explic ce ma atrage intr-atat la acest serial, incat l-am revazut pentru a doua oara in decurs de zece zile – 5 sezoane, peste o suta de episoade: poate dialogurile si jocurile de cuvinte, poate cum fiecare personaj este in armonie cu sine – de la vestimentatie, atitudine, personalitate, pana la ticurile verbale, poate prieteniile, incredere cu incredintarea vietii, sentimentul de familie si familiaritate, melanjul comedie-actiune, subintelesul fiecarui episod, provocarile, poate iubirea, poate melodia de inceput, poate zambetul, poate o tanjeala de a mea de a infiltra in atmosfera lui, sau poate o tanjeala de a mea de a transfera din atmosfera lui in atmosfera zilnica a mea…
Poate este posibil sa te indragostesti de un serial, asa cum te indragostesti de o carte…
Sunt zile de cand l-am terminat, din nou, si ma descopar ca imi este dor, iar…
Impresie. Albastru inefabil... 