Posted in Uncategorized

haiku tomnatic

Toamna.
O frunza plutind spre pamant –
singuratatea Vietii.

***
Toamna
O frunza plutind spre pamant –
singuratatea mortii.

Un haiku in doua variante, inspirat de exact imaginea descrisa; poate pentru ca era seara, si lumina de felinar, si toamna, am simtit singuratate – posibil singuratatea absoluta – a existentei in sine, si a frunzei pierite…
La o reconsiderare, pe cel de-al doilea haiku l-as scrie asa:
Toamna

O frunza plutind spre mormant –
singuratatea mortii.