Am intrat de curand pe un forum pe care scriam candva, si unde aveam trecuta ca ‘locatie’ una dintre cele mai poetice imagini din versurile unei melodii; ma pierd in reverie, imi creez un univers in culori si nuante, si castele, si povesti, picurat cu sclipiri argintat-selenare, si, timp de o melodie – sau mai mult, acasa nu mai e acasa, iar eu calatoresc ‘interplanetar’; cand, la intoarcere, nestiind sa-mi controlez aterizarea, ma izbesc dureros de cotidian…
When it’s summer in siam
And the moon is full of rainbows
Impresie. Albastru inefabil... 