Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

Mi-era dor de Albastrul lunii; nu este chiar ‘albastru nemarginit, aproape transparent’, ci declinari de albastru si alte culori; pentru ca imi plac vitraliile – este ca si cum ai privi reflectia unui curcubeu disparat, iar cand incerci sa opresti aranjarea imaginii pe perete sau pe podea, parca ai tine culorile in palma, ori ti s-ar tatua trecator pe piele.

Imi place imaginea, Total – mozaicul, coloanele, felul in care plutesc culorile pana sa se astearna pe jos, tacerea.

Posted in amelie nothomb, carti, h. murakami

Achizitii – carti

La captul lumii in tara aspra a minunilor — Haruki Murakami
Sabotaj din iubire — Amelie Nothomb
Mercur — Amelie Nothomb

Am primit ultimele carti comandate de la Polirom. In sfarsit, am colectia completa Amelie Nothomb, si pt ca nu ningea, – si mi-am dorit sa o citesc in pat, sub plapuma, cu ninsoare la geam, hotarasem sa pastrez cartea lui Murakami pentru Paris. Acum, intr-un fel sau altul, ninge si cred ca voi trai cateva zile grozave.

Posted in borcane, sémèmes

Ermetism si borcane

Pana de curand, cand intalneam orice mi se parea ca avand vreun iz de ermetism – poezie, figura, exprimare, aveam in minte fix urmatoarea imagine ->

un borcan destul de estetic, inchis ermetic, cu o metoda facila si interesanta de deschidere.

Zilele trecute, insa, mi-am dat seama ca ceea ce ar trebui sa vad este asa ceva ->

un borcan pe care trebuie sa te chinui sa-l deschizi, sa-ti iasa sufletul, sa ti se inroseasca mainile, sa te apuce exasperarea, pentru ca in final sa-i fortezi desfacerea cu un cutit, lovituri, sau orice scoate aerul care nu permite sensurilor sa se releve…