Pentru ca de multa vreme nu am mai petrecut timp desenand… nu accidental, involuntar sau din plictiseala, ci Desenand ; asa cum faceam odata, cu carbune sau creioane colorate…
Pentru ca uneori imi doresc sa existe meseria de copil, sau o obligatie regulata de intoarcere in timp, si retraire a jocurilor de altadata.
Pentru ca nu de copilarie imi este dor, ci, poate, de acea forma de libertate pe care astazi nu o mai regasesc… sau poate de acel timp pe care nu-l mai am, de imaginatia copilului de atunci, ori mai degraba de un ceva pe care acum il simt pierdut…
pentru ca am destul timp pentru ceea ce-mi place, si mi-e teama ca, fata in fata cu hartia si creioanele colorate, ma voi panica si orice gand sau imagine va ramane blocata undeva intr-un colt de amintire sau idee…
Impresie. Albastru inefabil... 
Copiilor – interesant – nu prea le place albastrul
LikeLike
dap . imi plaCE .
LikeLike
@Nautilus: asa se pare; poate pt ca Albastrul reprezinta ceva deja stiut, in timp ce ei tanjesc spre explorarea si descifrarea necunoscutului; parca rosul aventuros se potriveste mai mult copiilor.
@Borgesiana: mereu am avut impresia ca acei cativa care lasa cate un comment ca semn al trecerii lor pe aici sunt niste persoane deosebite; multumesc pt confirmare 🙂
LikeLike