timpul probabil:
ninsoare cu licurici,
om de optimism.
cand ninge cu licurici, si construiesti oameni si cazemante de optimism printre idei si-n suflet…

😍 🇯🇵 ⛩ 🗻 🌸
📷 lulu_camera
timpul probabil:
ninsoare cu licurici,
om de optimism.
cand ninge cu licurici, si construiesti oameni si cazemante de optimism printre idei si-n suflet…

mai fermecator,
soarele trezind in vis
sufletul nipon…
probabil, daca m-as trezi sub puterea sa, as trai si eu din vis in vis, din vis de noapte, in vis de zi…

adapost pentru
o efemeritate,
sau, poate, tablou?
verde-crud, verde-profund, verde-sters si verde-intens – varstele trecerii timpului…

privind sus, cerul –
in juru-mi coplesire,
devenind altar…

sunetul ploii,
intuneric intrupand
in stralucire…

meditatie
asupra incantarii
existentiale…

in luminã de
licurici si papadii –
sopteste-ti visul…

infloritoare,
gandurile-mi zboara ca
sarut pe frunte…

o puritate
a sentimentelor ce
curge-n albastru…

felinar pazind
pasii prin istorie –
ce desfatare!

infinitatea
marii ma contopeste
cu existenta…

muntii din zare –
drum serpuit prin soare;
sens si culoare.

ciresi infloriti,
cirese inflorite
in umbrelute…

ma trezesc zambind –
armonii perpetue
de scris haiku…
m-as trezi de dimi, as sedea pe treptele verandei amestecand matcha in bolul de matcha, in timp ce privirea mi s-a destepta usor, sufleul mi-a exploda a continuum de fericire, iar versurile ar pluti catre locul meu preferat de scris haiku, asteptandu-ma…

o scanteiere –
umbrele pasilor se
zboara-n felinar…
poate ca fiecare pas trecand isi zboara sufletul in felinare, spre a lumina si altora drumul…

precum o frunza
adiind tomnatic, prin
frunzele toamnei…

trecut inchizand
prezentul in lumina
unui felinar…

cerul fermecat
stralucindu-si stelele –
luminand Fuji…

se dezvaluie
prin ceata diminetii
sclipirea vietii…

uneori, chiar si
padurile de bambusi
stiu toamna si nea…

bancuta de lemn –
portal al contemplarii
dinspre interior…

scrieri inflorind
existenta in sensuri
cunoscute-n vis…

sageata, iute
ca trecerea timpului.
fuji clipeste.

ma locuieste
o padure, si frunze
ma lumineaza…

zile de lucru
sfarsind in recompense
dragi sufletului…
lecturi, o melodie pe repeat, o imagine uitat prin ea, plimbari, relaxare – recompense care ar trebui sa devina obisnuinta pentru orele de “desresponsabilizare” cu zambet…

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!
Educación, reflexiones y cultura general.
みんなの思い出の音楽
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)