Category: sémèmes

2020:
miez de haiku –
viitorul zambeste
in poezie.

2021:
in poezie
se cufunda penelul
caligrafiei…

2020:
floare de cires:
inflorindu-mi in priviri,
oare cine esti?

2021:
oare cine esti
cand pastrezi prizoniere
culori in suflet?

muntele fuji
domnind imparateste
peste zgarie-nori…

2020:
auz efemer,
sunet de vesnicie –
muntele fuji.

ce simfonie –
portalul magic canta
ecoul toamnei…

Haiku-ul din 2020:
daca frunzele
si-ar canta culorile,
ce simfonie!

de va fi bine,
e-n lumini de licurici
in privirea ta…

Haiku-ul din 2020:
niste licurici –
semnul universului
de va fi bine.

seninatatea
cufundarii in nori, si-a
zborului prin vis…

Haiku-ul din 2020:
plapumi greoaie
peste trupul adormit.
seninatate.

sentimentelor
le cresc paduri in suflet
umbrind ploi si nor…

Haiku-ul din 2020:
sunt o umbrela –
iubirea contra ploii
sentimentelor

existenta mea –
panglica sclipind argint
prin amurg de sori…

Haiku-ul din 2020:
serpentine cu
pasiune, sarm, magie –
existenta mea.

literatura:
infloreste deserturi –
safire celesti…

Haiku-ul din 2020, fara gandurile de pe langa:
scriitura ca –
poem al sufletului.
literatura.

sapte tatami,
patutz, si o lumina
imbietoare…

2020:
somn profund si greu –
precum o hibernare
a unui vis alb…
…sau ziua pe care am dormit-o 75% 💙

in felinare
traiesc vietile mele
anterioare…

2020:
sunt energie.
si lumina de suflet.
stralucirea sa.
Iubesc felinarele – imi pare ca sufletul lor isi sopteste povestea sufletului meu; o energie nevazuta intre diferente – deocamdata – dezunificate; desi, si eu voi deveni odata, lucru, energie, lumina…

bolte de gheata
urzind nori de poveste –
ninge cu vise…

Scrierea 2020:

noian de ploaie
pasi de ocean inghetat.
si deznadejde.
O amintire a unei dimineti cu ploaie-potop, cu sosetzele ude si inghetate, si disperarea a mai bine de opt ore de frig…

bufnita privind
intinderea marii de
intelepciune…

Scrierea din 2020:
amurg de frunze
ratacite de celest –
picturi pe pamant.
Poezia acestei imagini mi-a fost atat de intensa, incat si-a inspirat un haiku-pereche.

prin ceata ploii
lumina de felinar
precum stea de far…

Scrierea din 2020:

ploaie de inghet –
un melc micutz culcusit
in sinea-i insasi.

Se pare ca trecem prin Furtuna Alex, iar eu, in drum spre muncutz si in graba frigului, nu m-am oprit sa pozez micul melc colorat intalnit in cale – galben, precum o spirala eterna de soare…

imensitatea
toamnei curge cascade –
meditatie…

Anul trecut a fost o melodie de veselie, cand directia haikului zilnic era nedefinita…

cantec de zambet,
plutirea estivala
a alegriei.

Un an de haiku zilnic… inca ma pasioneaza calatoria mea zilnica prin imagini – armonia regasita, fascinatia, fericirea…
Urmatorul experiment ar fi aceleasi poze, aceleasi zile, si analiza unor perspective diferite…

copaci inrozind
in fata frumusetii
templului in nea…

Textul anului trecut ->

verde spintecat –

sange de moarte curgand,

parfum de viata.

In nebuneala obsesiv-pasionanta numita “Japonica” in care ma adancesc tot mai intens, am decis un experiment: un haiku pe zi, timp de o luna, inspirat din imagini, sentimente, idei, trairi zilnice.

Voi reusi? Vom vedea – deocamdata descopar ca limba romana este o limba abundand in prea multe silabe…

Imi voi aminti, oare, peste ani haikul de azi – peticul de iarba cosita din drumul catre muncutz, gandurile de viata, de moarte si de speranta?!…

indragostit de
atingerea frunzelor,
asfaltul-copac…

desi eluzive
formele misterului,
prind ceata in pumn…

univers cubic –
o gravitatie in
flori de glicina…

toamna joaca de-a
curcubeul efemer
chiar existenta…

vaslind printre nori,
umbre si amurguri pe
muntele fuji…

din departare,
vechiul templu rasufla
a promoroaca…

in miez de iarna,
flacari si primavara;
viata traieste…

intersectia
alegerilor noastre –
copacul vietii.

toamna noua isi
da arama pe fata –
intensitate.