Pentru ca in Sinaia am pozat toate formele posibile de felnare din oras, cateva dintre imaginile oarecum reusite… o amintire ‘luminoasa’ a acelor zile de vacanta… nu stiu ce are atat de magic acest orasel, poate palatul si imaginea unor povesti cu regi si regine, George Enescu sau Sarah Bernhardt, verdele coplesitor si cerul, senzatia de intimitate in care te poti pierde si regasi in acelasi timp… lipsa intersectiilor si a semafoarelor, a grabei, zambetul oamenilor, micul dejun irlandez de la Irish House… atat de multe felinare si tot atatea basme, parculetul in care mi-am construit povestea din “Muntele vrajit”… sau poate pentru ca este locul unde fug pentru o zi, ori de cate ori am nevoie sa ma regasesc…
Impresie. Albastru inefabil... 