Pana de curand, cand intalneam orice mi se parea ca avand vreun iz de ermetism – poezie, figura, exprimare, aveam in minte fix urmatoarea imagine ->
un borcan destul de estetic, inchis ermetic, cu o metoda facila si interesanta de deschidere.
Zilele trecute, insa, mi-am dat seama ca ceea ce ar trebui sa vad este asa ceva ->
un borcan pe care trebuie sa te chinui sa-l deschizi, sa-ti iasa sufletul, sa ti se inroseasca mainile, sa te apuce exasperarea, pentru ca in final sa-i fortezi desfacerea cu un cutit, lovituri, sau orice scoate aerul care nu permite sensurilor sa se releve…
Impresie. Albastru inefabil... 