Author: bleu_ineffable

stelele din cer
transmitandu-si lumina
emotiilor…

emotiilor – lor / emotiilor – mele…
uneori presimt ca as avea stele printre sentimente – niste iubire aici, o constelatie colo, trairi luandu-si stralucire de la aceasta magie nipona care irumpe din fiecare fotografie…

sclipiri de puncte
pe trecerea de pietoni,
spre sensul vietii.

floare de cires,
colorandu-si plutirea
cu atmosfera…

turturi de ploaie,
sageti indragostite –
strapung strazile…

imbratisata-i
de munti si de zapada,
lumina-nour.

amurgul nipon,
invelind in magie
templul de argint…

orga de turturi,
magiei existentei
suiera ode…

gimnastica in
ritm de arhitectura –
program: panglica.

un pod plutind prin aer precum o panglica intr-un program de gimnastica ritmica arhitecturala – este gandul care persista, indiferent de cate perspective, imagini, sau imaginatii incerc sa invoc…

intunericul
reveleaza lumina,
culoare, viata!…

Acum 5 ani ii cream blog-ului meu pagina – privind in urma, parca ar fi existat dintotdeauna, insa eu oricum percep timpul distorsionat…

scutur pensula
in picaturi de sclipiri,
si – iata – ninge!

omenirea – ca
un tren cadentand bizar,
prin anotimpuri…

dans spiralat –
un etern locuibil
al armoniei…

izvor fierbinte –
ardoare in privire,
clocot in suflet…

noapte albastra –
povesti, ramen si sake,
la bodega X.

prin ceata si munti,
existenta traita
ca o insula…

zeitatile
transformandu-si visele-n
realitate.

zahar tos cernut
peste vata de zahar?
nu, inghetata!

ce directie
marcheaza poarta sacra?
oare infinit?!

ca intrare, este un reminder al pamantului sacru; cand iesi, reprezinta o intrare in sens contrar iesirii – pana la urmatoarea poarta sacra – care marcheaza urmatoarea bucata si memento de sanctitate…

revelatia
fiintarii serene –
rasul hohotesc…

meditatie
sau situare in prezent –
iluminare…

ce zambet de pace interioara imi aduce dragalasenia acestui omulet!…
ori un soi de armonie si elevare spirituala irumpand din fizionomie si piatra?!…

din micimea mea,
cerul pare un trifoi –
zambind a noroc!…

O perspectiva de infasurat viata cu ea, si camera, si telefonul, si oriunde se pituleste privirea ca sa – evadare, destindere si calm…

solitudinea
zborului vietii catre
amurgul zilei…

nori de ninsoare
asternandu-mi-se-n drum.
de-as putea pluti!

Ningea de dimi, in drum spre muncutz, si eu as fi vrut ca pasii mei sa nu distruga intinderea dantelata; nu am privit nici in urma, pentru a-mi distinge si analiza urmele de temerar; imi repetam in minte ganduri de zbor, odata cu fulgii dansandu-mi in jur – ca un cantec de sirena…

prizonierat in
temnita de lumina
a libertatii…

Lumini si umbre precum gratii, insa marcand nesfarsitul…