cand vreau sa ma pierd,
inot printre petale,
si respir visuri…

cand vreau sa ma pierd,
inot printre petale,
si respir visuri…

in intuneric,
lumina neoanelor
incanta pasii...
Imi imaginez lumina culorilor soptind sunete pasilor, intr-un vals al descoperirii, si mirarii, si al farmecului boem…

te-as privi etern,
asa cum ma privesti tu –
alb, darz, protector…
Cu cat ma mut mai des in aceasta imagine, cu atat imi pare mai serena; si revin catre ea in mod constant, inchipuindu-ma pe o bancuta in fata casei, sau in balansoar, la o masuta, pe balcon, pierzandu-ma in contemplare pentru intreg restul vietii, cu sufletul infasurat intr-un sentiment de puternicie si protectie, langa existenta protectoare a eternitatii Lui…

rasaritul de
soare sufletesc, precum
un zambet seren…

intelepciunea
de a alege lupta
care merita…

nu este un fragment de inchipuire sau imaginatie sau fictiune. este real. realitate. o persoana care traieste propriu-zis aceasta stare, o persoana care traieste zilnic aceste realitati, si noi, restul, care am putea transforma realitatea in mai bland, mai tandru, mai tolerant.
cred ca traiesc de la o vreme intr-un soi de amorteala sufleteasca; poate ca sa atenuez dorul de mama, cine stie. insa, constientizarea faptului ca inchipuirea imaginii din randurile de mai jos reprezinta realitatea cuiva, imi face sufletul franjuri, pumn in stomac – un fel de tristete indescriptibila…
💔💔💔

covor de lumini
asternut drept ofranda
muntelui fuji

o adiere
de culori inflorind si
de vis – Femeia…

caleidoscop de
culoare si emotii:
toamna-martisor.

privire purtand
armonii regasite
in interior…
dupa minute de deliberari si dubii, am decis sa pastrez aceasta idee de privire ambivalenta – privire care isi picura aripile cu armonia imaginii purtandu-le in idei si suflet? ori privire care rapeste din armonia interioara si o transporta, in exterior, adaugand sens imaginii?…

o armonie
transportata din poza –
catre inima…
ce efect al imaginii asupra sufletului! – ca si cum m-as afla in imagine, si inima imi trepideaza de dragoste, si se tempereaza, de armonie…

o corabie
plutind prin flori de cires,
ca o insula…

calatorie
prin razele soarelui
de primavara…

aburi de umbre
desenand pe tatami
raze magice…

Intai Martie –
rasarind orizonturi
de primavara…

exista un vis
in trairea luminii
demult aprinsa…

simt ca imi creste
un soare in destinul
nesfarsitului…

stalactitele
ninsorii, mangaindu-mi
sufletul uimit…

puntea lui Monet –
pasind-o, iti vezi visul
inflorind nuferi…

nuante de cer,
aruncate neglijent,
de nori, cand ploua…

cate farmece
imi asezi peste suflet,
magic Kyoto?…

oricare ti-ar fi
sensul, il vei pasi cu
binecuvantari…

cascade de nori,
peste trecerea vremii
pravalindu-se…

razele duhnind
a veneratie, iau
forma inimii…
probabil ca micuta cascada aduce sclipiri mirosind a sacru, iar razele isi cauta reflexia in adunarea de apa inmiresmata, spre a-si aprinde lumina inca si mai orbitor…

acoperisuri
peste idei, sperante,
zambet, viitor…
Ma copleseste ideea ca in fiecare din aceasta casuta se gaseste, poate, cel putin o persoana/ fiinta/ Om care priveste viitorul ca pe stralucire, fericire, armonie, optimism, zambet…

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!
Simt, gândesc deci exist
Educación, reflexiones y cultura general.
みんなの思い出の音楽
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...