Author: bleu_ineffable

lacul in verde
ascunde printre valuri
alta padure…

te ascunzi timid
printre armonii, visand
zbor de lebada…

albastru soptind
magie parfumata –
sinestezie.

doar o tara, dar
atatea universuri!
pluri-sufletesti…

cate suflete de pe alte taramuri locuiesc, de fapt, acolo?…

o palarie
peste ceruri si idei –
muntele fuji…

monstruletii ca
pufuleti de verdeata –
vara eterna.

imaginatia este un zambet larg…

ciresi pitulind
zambetul altarului,
ca un evantai…

nu stiu de ce imi imaginez actiunea de a pituli mai ludica si mai dinamica decat – cumva staticul – a ascunde… ca si cand pentru a ascunde este indeajuns sa acoperi cu ceva subiectul/ obiectul ascunderii, pe cand pentru a-l piti, acesta trebuie miscat din locul initial.
mi-a parut, prin urmare, amuzanta imaginea unui zambet indepartat de pe chipul templului de catre florile de cires, pentru a putea fi pitit…

realitate
ori imaginatie?
convietuire…

las la intrare
o umbrela de lumini;
poate ma gasesti…

culori in flacari,
murmurul nemiscarii,
lumina plutind…

sau armonia prezentei in prezent…

fuji, florile
se ridica pe varfuri
sa te priveasca…

inchipuire –
petalele timpului
infloresc aur.

fiece treapta –
un tablou al pasilor
vrajiti de frunze…

perspective prin
tunelul existentei –
il vezi gri sau roz?!…

flori de glicina
templului ideilor
mangaie fruntea…

fuji picteaza
trandafirii in amurg.
un vis rasarind…

in neprivire,
universul transforma
clipirea-n pastel…

fiecare clipire este o alta transformare; dar daca in timpul clipirii, a somnului, a ne-privirii, universul se transforma trans-forma?!…

cautarea mea?!
o armonie intre
lumini si umbre…

imi place “cautarea” – atat cautare, cat si catare/ cautatura…

august inceput
august, provoaca un gust
de fericire…

la capat de drum,
se deschide un altul –
gaseste sensul…

indragostita
de lumina lui, ploaia
si-l oglindeste…

kanji incrustat
in amurg, pictand sensuri
inscrise-n suflet…

din dragoste de
mare, muntii s-au facut
unduiri de val.

fotografiez
linistea sufleteasca
creand armonii…

gradina templului provine dintr-o liniste sufleteasca a creatorului, si provoaca la randu-i, armonie interioara privitorului…

impietrind timpul,
statuete si figuri
dau viata vietii…