“Two hours later I was giving my heart a nice round of applause, having arrived in Mojikō […].”
(the convenience store by the sea – sonoko machida)
M-a incantat imaginea de ‘a da inimii o runda de aplauze’; de a constientiza si pretui vocea inimii, si inspiratia de a o asculta, care conduce catre momente de liniste, creativitate si serenitate.
Si mi-a placut alegerea traducatorului de a folosi sintagma ‘a da o runda de aplauze’, cand convenabil si simplu ar fi fost verbul ‘a aplauda’; putea suna ceva gen, “doua ore mai tarziu, imi aplaudam inima”.
Insa, s-ar fi pierdut, cred, ideea de a darui (care este dealtfel un motiv central al cartii), si, poate un reminder de a cauta un echilibru intre a Primi si a Darui: primesc o idee, un sfat, o inspiratie si ofer recunostinta, apreciere, recunoastere, multumiri.
O fraza simpla, aparent fara insemnatate, la inceput de carte; poate citesc mult prea mult printre randuri, insa, intr-o opera aperta – daca sufletul meu vibreaza cu sensurile, mai conteaza?!…
Impresie. Albastru inefabil... 