Gara Ueno, iesirea spre parc – Yu Miri
treceam prin lista cartilor citite anul acesta, si la gara ueno am trait pentru o clipire in mod visceral insemnatatea lui “a ti se rupe sufletul”.
scotocind prin memorie, cred ca dintre toate cartile citite vreodata, este singura pe care o resimt ca un pumn in stomac.
o sfasaiere…
dar ce fel de sfasaiere?
o sfasaiere ca si cum cineva a luat un cutit de macelarie si mi l-a infipt adanc in straturile profunde ale sufletului, tragand in jos cu el nemilos. sau un soi de instrument cu gheare, pt ca sufletul nu mi s-a sfasait in doua, ci in bucatele si panglici, ramase atarnande in adierea unui vant plangand a singurate si durere.
Impresie. Albastru inefabil... 