Posted in sémèmes

haiku de octombrie – XXXI –

2020:
sete de vis in
albstru inefabil.
ori realitate?…

2021:
ori realitate
devenita albastrul
inchipuirii?!…

Daca mi-as fi imaginat anul trecut ca voi incerca ca creez un continuum de haiku in baza ultimului vers, poate le-as fi inchipuit altfel…
😅🧐😅

Posted in sémèmes

haiku de octombrie – XXX –

2020:
fluturi in stomac –
amurgul frunzelor in
ceata de toamna…

2021:
ceata de toamna,
sau suflet regasit in
fotografie?…

Pastrez si textul anului trecut, pentru ca, din nou, fluturi in stomac:
“O imagine care imi taie respiratia; literalmente. Simt un fior despicandu-mi sufletul si stomacul, si ma surprind fara aer pentru o nanosecunda, ca si cum m-as afla in afara mea…
Este, oare, posibil ca trupul sa fie prezent, iar emotiile sa mi se zbenguie prin fotografie?…”

Posted in sémèmes

haiku de octombrie – XX –

2020:
imi este calea
ninsa cu lumina de
dor si infinit…

2021:
dor si infinit –
continuu de emotie
fara de sfarsit…

aparent acum un an imi era dor de mama. ce naivitate! pentru ca dorul traieste intru-un continuu prezent: acum un an, si a doua zi, si ziua urmatoare, si urmatoarea, si urmatoarea, si…