O postare mai veche mi-a inspirat cateva consideratiuni asupra expresiei ‘pe de rost‘ – un text izvorat din rostire, din zicere si memorie, spre deosebire de cel scris, recitit de privire; una dintre putinele expresii riguroase ale limbii romane, care in privinta acestei locutiuni se deosebeste de poeticul ‘by heart’/ ‘par coeur’ – caz in care textul se idenfica cu inima, astfel incat rostirea sa este dictata de suflet mai degraba, decat de memorie.
Gandindu-ma la semnificatia lui ‘rost’ din ‘a avea un rost’ insa, atunci pare ca textul salasluieste in propriul sens si structura logica, facilitand procesul memorarii – ceea ce ar transforma expresia si intr-o apreciere a stilului scriitoricesc al autorului, sau constructia per se a cuvantului, pe langa indicarea practica a manierei de recitare; rostirea devine astfel generata de sens – elemente dealtfel mnemotehnice.
Impresie. Albastru inefabil... 