Posted in Uncategorized

de ce astept Targurile de Carte…

* Pentru ca librariile online nu-mi induc starea de nebunie pe care o am cand ma gasesc la un targ de carte si vad carti pe care mi le doream, pe care mi le doresc sau pe care mi le-as sau mi le voi dori. 
* Pentru ca in librariile online cartile sunt aranjate frumos, iar pentru a le gasi, trebuie sa le caut eu, pe cand la targurile de carte, parca m-ar asalta, mi se insinueaza in creier, ma coplesesc, iar de cele mai multe ori ma gasesc ele, decat sa le caut eu.
* Pentru ca atunci cand trec pe langa carti citite le zambesc complice si nostalgic, ca unor fiinte alaturi de care pastrez amintiri placute, si le – si imi promit, in gand, ca am sa le revizitez.
* Pentru ca le ating si le mangai cu tandrete si astfel le simt mai aproape; mai mangai eu randuri si cu cursorul, cand citesc carti in format electronic, insa ramane o atingere virtuala, blocata de ecran.
* Pentru ca euforia de dupa, si drumul inspre casa, cu ele amortindu-mi bratele, sau umerii sau ‘taindu-mi’ mana imi induce un sentiment de imensa victorie si realizare fizica, si, cumva, este un sentiment care ma incanta.
* Pentru ca descopar sau redescopar edituri, si carti, si autori.
* Pentru ca imi pierd mintile, intru in sevraj, nu mai stiu de mine, imi tremura mainile, imi frang mainile, mi se asterne o negreala de irational pe creier, imi blestem zilele, si saracia, si timpul lipsa. Pare-se ca targurile de carte imi reamintesc ca sunt Om. Si ca am un timp. Care trece.
Posted in Uncategorized

P.D.Ouspensky

O postare pentru a marca un citat cu aer de Pavic descoperit acum putin timp pe Facebook, si un scriitor care-mi este necunoscut inca, si pe care (pre)simt ca il voi ”intalni” in curand, si, cel mai probabil, ne vom intelege de minune.
Sau poate pur si simplu mi-e dor de Milorad…
“Dintr-o dată am văzut că omul care venea spre mine dormea… Deşi avea ochii deschişi, mergea adâncit în vise, care treceau pe faţa lui aşa cum trec norii pe cer. Mi-a trecut prin minte că, dacă aş putea să mă uit mai mult timp la el, aş putea să-i văd visele… După el a venit alt om, care dormea şi el. Pe drum a trecut un izvosik (şofer de taxi) adormit şi el, la fel ca şi pasagerii pe care îi transporta. Dintr-o dată m-am văzut în postura prinţului din Frumoasa adormită. Toţi cei din jurul meu dormeau.”