Category: bleuèmes

Albastrul acestei luni este o invitatie la vacanta; nu una neaparat fizica, ci mai degraba o vacanta interioara, a sinelui; o deconectare de exterior, si o conectare mai intensa decat de obicei cu interiorul, gandurile, Armonia.

Cred ca in fiecare zi trecem pe langa un astfel de scaun lasat neocupat special pentru noi. Trebuie doar sa-l vedem. Sau sa invatam sa-l vedem.

Pentru ca astazi am ascultat invitatia scaunelor si m-am plimbat pe jos pana acasa; am reusit sa ascult cantecul pasarilor ca background vocal al zgomotului masinilor, sa admir nuantele de verde al copacilor, fantanile arteziene, zambetul copiilor la plimbare cu bunicii… florile, culorile, cerul, albastrul si muzica…
xxx

Albastrul lunii aprilie este fluturi; pt ca am revazut ‘Alegria’ pe care il percep din ce in ce mai intens ca pe un spectacol despre zbor si i-limitare.

Deoarece cred ca avem fascinatia zborului, infinitului, a spatiului inca de cand ne dam in leagan, copii fiind, privind cerul. Pentru ca luptam dintotdeauna impotriva constrangerilor, pentru libertate sau pentru iluzia ei. Pentru toti copiii care se urcau pe parti din biblioteca sau dulap si nu mai puteau cobori.

Pentru ca fluturii nu zboara niciodata trist, ci intotdeauna vesel ; pentru ca mor asemenea lui Icar, cautand lumina. Pentru ca sunt liberi, si nu stiu de libertate. Pentru ca imbraca acel copac cu o bucata din cerul dupa care tanjeste, si il transforma din arbore in pata de albastru.

Pentru ca nu trebuie sa uitam niciodata sa ne dam in leagan.

Pentru luna martie am ales bucata mea preferata din Rafal Olbinski – Nostalgia in Slow Motion; pentru ca pentru mine primavara este melancolie; o melancolie in verde, sfarsit de iarna, parfum de magnolii inflorite si cantec de pasari din nou acasa… inca un sfarsit, pentru un acelasi inceput…

Si pentru ca Rafal Olbinski imi aminteste de inca o preferata: o anumita scena din Dead Poets’ Society:

“- De ce stau aici?

– Ca sa fiti mai inalt.

– Nu, multumesc pentru participare.

Stau pe catedra ca sa nu uit sa privesc lucrurile in alt fel. De aici lumea arata altfel. Nu ma credeti? Veniti sa vedeti cu ochii vostri! Cand credeti ca stiti un lucru, priviti`l in alt fel. Chiar daca pare prostesc sau gresit, trebuie sa incercati. Incercati sa va gasiti propria voce. Fortati limitele. Indrazniti sa descoperiti taramuri noi!”

(van gogh – crengi de migdal inflorit)

Albastrul lunii februarie este acest tablou al lui van Gogh, pentru ca dupa cum spune un proverb japonez ‘Migdalul de la marginea drumului are intotdeauna fructele amare’… pentru Relativul din Tot, pentru ca durerea poate dezvalui fericire sau o noua suferinta, pentru ca dorinta poate ascunde dorul sau banalul, pentru ca uneori frumosul sta ascuns in urat, iar decrepitudinea in fascinatie, pentru ca poate Iubirea inseamna sa pictezi migdalul, chiar si dupa ce i-ai descoperit fructele amare…

Pentru ca mi-as dori ca lumina sa fie in nuante de albastru…

(vitrail bleu– berend- flickr.com)

Albastrul lunii decembrie este atat de absolut…

Pentru ca si mie imi place sa ma pierd in imensitati, fie ele de fericire, tristeti sau de albastru…

Albastrul lunii noiembrie sunt NanoFlowers — o imbinare fascinanta intre stiinta si arta…
Pentru cine, ce si cum, aici .

Imaginea lunii octombrie este chiar un albastru inefabil – surprins absolut fascinant… si ma fascineaza totul la aceasta poza: de la contraste, formele aparent nedefinite, dar care pot crea o poveste, pana la variatiunile pe o culoare data…
Pentru mai multe inefabile, swiss si blogul lui de incantat privirea…

“Albastrul lunii iunie” – n-a avut nume, dar a provenit de pe art-by-gw.com –> inca imi pare a fi imaginea unui haiku vizual…

Nici “albastrul” acestei luni nu are nume, deoarece apartine perioadei in care salvam poze de pe flickr.com fara niciun fel de alta mentiune suplimentara…